Niciodată nu mi s-a părut mai falsă realitatea pe care ne-o creăm pe Facebook decât în zilele acestea. Nu pot să cred că în sufletul multora dintre noi nu a fost furtună luni. Că toata lumea a primit calm și resemnat confirmarea direcției în care ne îndreptăm. Acum ceva timp nu am fi crezut posibil așa ceva. Nu am fi crezut că niște oameni atât de orbiți de propriile interese vor îndrăzni să ne atace în felul acesta, să ne întoarcă în timp și să își facă jocurile.  Dar s-a întâmplat! Cu toate acestea, luni, pe Facebook-ul meu a fost liniște și soare. Cursul vieții în online nu părea să fie zdruncinat cu nimic. Am vânat toată ziua vreun gând, vreo supărare, cineva indignat.  În afară de oamenii pe care îi urmăresc strict pentru acest lucru, nu prea..

Nu facem politică pe Facebook și nici nu ne luăm informațiile de ultimă oră de aici. Ok, de acord. Dar mulți dintre noi încă petrecem mult timp pe Facebook. Nu cred că ar strica să ne ținem la curent. Încă ar putea fi un instrument de mobilizare. Pare că ne-am resemnat deja. Din lista mea cu prieteni virtuali s-au ridicat unele voci în februarie 2017. Mergeau la proteste și îi îndemnau și pe alții să o facă. Luni nu s-a mai auzit nimic. Nici luni, nici câteva luni mai înainte. Fiecare ne-am văzut de treaba noastră, pe Facebook sau în afara lui. Oare doar președintele a dezamăgit sau și noi, majoritatea, cu indiferența noastră?

Săptămâna trecută, tot pe Facebook, am iscat o discuție despre ieșitul în stradă cu copiii după noi. Cineva spunea că e periculos. Nu a fost mai periculos (pentru copii și viitorul lor, dacă se mai poate vorbi despre așa ceva) să stăm în case sub acest pretext?! Ne-am pierdut încrederea în noi și în ceilalți, iar acest lucru se vede în cât de uniți putem să rămânem pentru o cauză. De parcă nu ne-am putea lua un angajament până la capăt. Din teamă și din sentimentul acesta al micimii pe care îl avem cu toții.

Și dacă mă duc la protest ce mai contează, ce rezolv, ei fac tot ce vor?!

Suntem dezangajati și poate pe bună dreptate. Nu ne simțim apărați de nimeni, dar nici noi nu pare că ne mai apărăm. Dacă nu este cu efect imediat, ne-am lăsat păgubași. Pentru noi o bătălie pierdută înseamnă sfârșitul războiului.

Nu am mers la vot, nu am avut pe cine să alegem, unii suntem apolitici. Am învățat ceva din ce s-a întâmplat în toamna anului 2016 și din ce a urmat după? Din ce trăim azi? Ce lecție alegem sa le predăm copiilor noștri?

Vremea lui se descurcă fiecare cum poate ar trebui să apună. Este o mentalitate pe care cred că ne-am însușit-o cu toții prea bine. Ne lipsește cea a lui împreună. Copiii noștri învață acum și aici din ce facem noi, nu din ce le spunem. Sunt lucruri care nu li se vor preda la școală, pentru că sistemul actual trebuie să își asigure electoratul de mâine. De ele trebuie să ne ocupăm noi acasă. Dacă e nevoie, sa învățăm împreună cu ei care-i treaba cu gândirea, cu exercitarea si apărarea drepturilor.

Ceea ce vreau să spun, este că nu cred că avem opțiunea să stăm deoparte. Criză nu este doar la noi în țară. Drepturile nu ni le apărăm prin like-uri pe Facebook, dar cred că ne putem ajuta de el sa purtăm informația dintr-o parte în alta. Încă este cea mai populară rețea de socializare. Eu sunt mamă care stă acasă. Televizorul îl deschid mai rar. Nu am timp pentru el și oricum s-ar cere imediat dat pe programul de desene animate. Dar Facebook-ul îl deschid zilnic. Câte mame nu fac la fel?! Așa că data viitoare, printre selfie-uri și altele asemenea, haideti să mai dăm și câte un share mai serios. Situația nu este deloc roz și asta ar trebui să se reflecte în toate mediile în care activăm. Din păcate, noi nu vom apuca epoca acelui cavaler pe cal alb care să vină să ne salveze. Și nici copiii noștri!

P.S. Eu mi-am instalat aplicația Biziday pe mobil ca să mai trag cu ochiul la câte o știre. Cu siguranță mai sunt și alte surse pe care le putem accesa..

Sursa foto: Pixabay.