Reading Time: 6 minutes

O companie trebuie să-și definească valorile. Dacă lucrezi la brandul personal, recomandabil ar fi să să începi de la valorile tale. Atunci de ce o mamă nu și-ar cunoaște și stabili o listă cu valorile personale în creșterea copiilor? (Nu, să crești un copil nu este mai puțin important decât dezvoltarea unei afaceri, a unei imagini sau orice altceva de pe lumea aceasta. Nu, nu vom aluneca în această discuție lipsită de sens, pe care poate ți se înâmplă și ție, ca și mie, să o porți din când în când în mintea ta.)

În schimb, hai să vorbim despre cât este de important să ne cunoaștem valorile în creșterea copiilor noștri. Și de ce este necesar să ți le stabilești cât mai repede, în cazul în care nu ai făcut-o deja.

De unde și cum a avenit ideea acestui articol?

Primul ar fi conștientizarea mea recentă despre modul în care am funcționat în primii ani ca mamă. A felului în care au evoluat lucrurile de-a lungul timpului, odată cu maturizarea și dezvoltarea mea personală. Și cum a influențat această schimbare de perspectivă generală felul în care relaționez cu copiii mei în prezent.

În primii ani căutam cu disperare confirmare și validare exterioară în poveștile altor mame. Lucru deloc de neimaginat la primul copil. La primele experiențe, pe fundalul unei nesiguranțe generale și a stimei de sine scăzute. Privind acum în urmă, nu cred că s-ar fi putut altfel. La cât de lipsită de repere eram, nu aveam cum să mă descurc mai bine în acea situație nouă pentru mine.

Ceea ce mi-a lipsit cel mai mult a fost claritatea propriilor valori și implicit a limitelor personale (dar despre asta într-un articol viitor). O înțelegere a contextului meu de viață și a istoriei trăite până în momentul în care am devenit mamă. Astfel, am ajuns să împuternicesc Vocea Critică din capul meu, care devenea din ce în ce mai pretențioasă. Am pus presiune pe mine până la epuizare. Pentru copiii mei trebuia să fie totul aproape perfect. Așa cum aveam impresia că citesc pe ici, pe colo, pe la alte mame blogger. Îmi închipuiam că numai eu ar trebui să fiu decăzută din drepturile de mamă.

Al doilea motiv, care mi-a dat imboldul să scriu acest articol, a fost una dintre întâlnirile virtuale cu mamele din grupul Femei Imperfecte. Am simțit și la ele o oarecare revoltă, o presiune pe care au resimțit-o la un moment dat sau care încă le mai apasă pe umeri.

Povestea mea.

Până voi învăța să scriu articole impersonale (NOT!), doar din papucii specialistului și de pe scaunul autorității, vă voi oferi și perspectiva personală, povestea din culise.

Nu mai știu exact ce se mai întâmplă în domeniu în acest moment, dar acum 6-7 ani blogurile de parenting explodaseră. Pe mine m-au ajutat foarte mult poveștile scrise de alte mame și informațiile prezentate pe blogurile lor. Majoritatea aveau copiii cam de aceeași vârsta cu ai mei, așadar se confruntau cu aceleași provocări și aveau aceleași preocupări. Din punctul acesta de vedere, simt o mare recunoștință pentru perioada în care am devenit mamă. Pentru accesibilitatea informațiilor și, mai ales, pentru generozitatea acestor femei de a împărtăși din experiențele și cunoștințele lor acumulate în urma informării personale pe un subiect anume.

Cum întotdeauna există și reversul medaliei, ceea ce mi-a dăunat a fost avalanșa de informații noi, în care eu am învățat târziu să fac ordine. În lipsa unei centrări în propria-mi persoană, am luat multe ca pe o indicație, o prescripție de urmat, deși nu cred că acesta era mesajul articoleleor pe care le citeam. În cazul în care eșuam cu anumite ocazii, dădeam apă la moară Vocii Critice să mă toace și să mă facă din ce în ce mai mică. Uneori chiar îi dădeam glasul și chipul unei persoane pe care o urmăream în online. Aveau acestea un fundament, era ceva real? Evident că nu! Mi-am sabotat relația cu copiii! DA!

Situația s-a schimbat în ultimii ani. Prin încrederea pe care am căpătat-o în urma experiențelor alături de copii, a experiențelor individuale și a procesului meu de vindecare. Programele de dezvoltare personală, terapia, programul de formare în psihoterapie integrativă, toate au contribuit la transformarea mea.

De ce este important să îți cunoști valorile personale în creșterea copiilor?

Și ca să nu mai lungim vorba, iată de ce consider eu că este bine să ne clarificăm și să ne cunoaștem valorile personale în creșterea copiilor:

1. Te ajută să discerni și să alegi ce este și ce nu este pentru tine în tot oceanul de informații pe care-l găsești în mediul online. Cunoscându-ți valorile, vei simți ce se potrivește și ce nu situației voastre particulare. Nu vei mai absorbi informații din exterior fără niciun filtru. Mișcarea va fi în sens invers, de la interior la exterior.
2. Vei înceta să te mai compari. Pe tine cu alți părinți și pe copilul tău cu alți copii. Te vei respecta și vei accepta propria poveste și călătorie în timp ce vei respecta experiențele diferite și unice ale celorlalți părinți, ale celorlalte familii. Toată lumea se străduiește.
3. Vei avea mai multă încredere în tine, în acțiunile tale și în relația cu copilul/copiii tăi. Nu vei mai aștepta confirmări din exterior la orice pas și vei lua decizii mult mai ușor.
4. Vei fi mult mai prezentă în relația cu copiii tăi. În viața voastră de zi cu zi. Vei rămâne conectată la tabloul vostru, la suișurile și coborâșurile voastre, le vei accepta și integra ca etape firești ale unui proces.
5. Te vei elibera de presiune și de senzația că nu faci niciodată îndeajuns de bine și de mult. În momentul în care accepți că ești doar un om supus greșelii, chiar dacă ești mamă, viața alături de copii devine mai ușoară și mai frumoasă.
6. Vei salva multă energie psihică pentru lucrurile care contează cu adevărat, lucrurile pe care le poți face și le poți oferi copiilor tăi.

Cum îți poți descoperi valorile.

Cel mai simplu exercițiu de introspecție pe care poți să îl faci în clipa imediat următoare este să iei o foaie de hârtie și să scrii pe ea tot ce este important pentru tine în general și în creșterea copiilor. Valorile tale după care te ghidezi în viață și apoi valorile personale în creșterea copiilor. De ce în ordinea aceasta? Pentru că îți va fi mai ușor să le stabilești pe ultimele după ce ți s-au clarificat primele. Pentru că dacă nu știi cine ești tu ca individ, este mai greu să își dai seama cine vrei și poți să fii în rolul de mamă.

Tip&Trick: Dacă îți este greu să te conectezi atât de profund cu tine, gândește-te la ce ai vrea să scrie pe piatra ta funerară și cu ce ți-ai dori să rămâi în memoria copiilor tăi. Știu, este înfricoșătoare imaginea. Dar ajută la claritate.

Pentru o mai mare incursiune în adâncurile ființei tale, îți recomand psihoterapia. Din punctul meu de vedere, este de bază. Esta punctul de plecare în cunoașterea de sine. Fără să conștientizezi și să oblojești răni vechi, să faci o curățenie profundă și să îți reorganizezi viața interioară, să smulgi buruienile și să pregătești terenul pentru florile frumoase pe care intenționezi să le plantezi, să faci spațiu dând înapoi ce nu este al tău și să te desparți de ceea ce nu îți mai este de folos, este posibil să te învârți în cerc. Să nu scoți maximum din orice ai întreprinde și să nu găsești satisfacție în nimic.

Dacă ar fi să-i transmit un mesaj Eu-lui meu de acum câțiva ani și ție, dragă cititoare…

Provocări și situații noi vor apărea la tot pasul în creșterea copiilor. Dar dacă faci acest lucru în paralel cu un proces personal de vindecare și dezvoltare personală, atunci totul devine mai clar. Responsabilitatea a ceea ce iei dintr-un articol, a ceea ce lași să te influențeze din ceea ce citești și auzi, îți aparține. Asta nu înseamnă să te închizi și să stabilești granițe impermeabile. Însă este important să te cunoști pe tine. Să-ți știi valorile, limitele, punctele forte și cele la care mai ai de lucrat. Rețeta pe care o cauți, doar tu o poți crea. Ia din toate ce ți se potrivește, analizează, combină, transformă, crește!

Ție unde simți că ți-a scăpat situația din mână, că uneori te-ai complicat mai mult decât ar fi fost nevoie? Ce sau cine a avut cea mai mare influență asupra ta la început de drum? Cum ai reușit să ieși la liman, cine te-a sprijinit și te sprijină în continuare? Și, nu în ultimul rând, cum ai reușit să îți clarifici valorile personale în creșterea copiilor?

Pănă data viitoare, te îmbrățișez cu drag,

Denisa