Cu pântecul gol, dar inima dând pe afară de un sentiment încă necunoscut, după o noapte dormită ca prin vis și priviri nedumerite asupra fotografiei de pe telefonul cu taste, acum 7 ani mă trezeam în altă viață. Băiețelul, care în timp ce eu scriu aceste rânduri se conversează cu teacher despre ce a mai făcut săptămâna aceasta, era doar un bebeluș ce își trăia primele lui 24 h pe pământ. Iar scâncetele îi erau cea mai mare victorie și singura formă de comunicare cu lumea.

Ca după 7 ani în Tibet.
Băiețelul acesta nu ne-a făcut doar părinți, dar ne-a transformat în ceva ce nici nu îndrăzneam să visăm. O mare parte din ceea ce suntem și trăim în acest moment, i se datorează. Fără nicio reținere, aș putea spune că este cel mai mare Maestru în viață pe care l-am întâlnit, cu cel mai antrenant program de dezvoltare personală. Și nu a fost deloc o întâmplare că ne-am ales. Am învățat de la el despre cum să cerem și să ne urmăm dorințele, să ne trăim și să ne acceptăm supărările și sentimentele inconfortabile, să scoatem la suprafață ceea ce am îngropat adânc. Să ne împăcăm cu neputințele, greșelile și defectele noastre, dar și să ne asumăm responsabilitatea. Să îl iubim și să ne iubim necondiționat, să vedem dincolo de toanele de moment.
Drumul până aici a fost plăcut, dar și provocator, surprinzător prin toate cotiturile și manifestările lui. Ne-am atins de multe ori limitele, am aflat ce este răbdarea și, nu de puține ori, am fost răsplătiți în feluri neașteptate. Suntem împreună în acest proces de creștere și dezvoltare, ne provocăm în continuare unii pe alții, ne împingem limitele, ne împrăștiem în mii de bucăți, ne adunăm și o luăm de la capăt.
7 ani și numărătoarea continuă.
Această aniversare ne-a găsit departe de ceea ce ne devenise cunoscut în acești ultimi ani, dar împreună. Ieri, la ora la care se năștea acum 7 ani, eu alergam spre casă, încercând să salvez tortul de picăturile de ploaie, iar el probabil împărțea jucării noilor lui colegi de școală. După ce ne-am reunit, l-am sărbătorit live, în grupul nostru restrâns de patru și online, cu restul familiei și prietenilor. A fost cea mai friguroasă și ploioasă aniversare din viața noastră împreună, dar cu la fel de multă iubire în inimă și soare în suflet ca până acum.
Sărbătoarea continuă. Trei zile și trei nopți, pe modelul mamei. Iar noi ne străduim să luăm cât mai mult din momentul prezent, înainte să se ducă și următorii 7 ani.

Dragul notru, dacă vei dori vreodată să îți amintești cum erai la această vârstă, să știi că te-ai desăvârșit într-un băiețel inteligent, cu o capacitate mare de înțelegere și învățare, cu o memorie care pe noi ne face uneori să roșim, vesel, jucăuș și iubitor, curios și foarte curajos. Mami și tati te vor iubi mereu!
Îți mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău și mi-ai citit articolul. Dacă ţi-a plăcut, a stârnit în tine vreo emoție sau chiar ți-a fost de folos și ai vrea să prinzi de veste imediat ce îl public pe următorul, te invit să rămâi conectat şi cu pagina de Facebook a blogului! 🙂
Comments