Nu ştiu cum este la voi, dar la mine amintirea unui loc, a unui obiect sau unui miros mi se aşază în minte prin asociere cu un om, o perioadă sau un eveniment din viaţa mea. Aşa a fost de când mă ştiu. Ca în jocurile acelea cu “eu spun ceva, tu rosteşti primul cuvânt care îţi vine în minte”. De unele mă leagă chiar mai multe amintiri, de parcă le-am fi făcut martori taciţi la modul în care au evoluat lucrurile în viaţa noastră. Acesta este şi cazul locului despre care mi-am propus să scriu de ceva timp şi unde noi revenim mereu cu dor şi drag în papilele gustative. Este un loc fără pretenţii, dar cu siguranţă un restaurant cu mâncare bună din bucătăria libaneză. De fapt, foarte bună! Noi îl frecventăm de aproape 7 ani, suficient să ne lege de locaţie câteva amintiri:
- Mese în oraş pe vremea când bugetul pentru astfel de distracţii era aproape invizibil. (Deh, pe la 25 ani eram înglodaţi în datorii pentru o garsonieră la preţ de casă astăzi.) Aici aveam parte de o masă gustoasă, sănătoasă şi îndestulătoare la un preţ pe măsura bugetului.
- Seara în care ne-am dat spre închiriere garsoniera mai repede decât ne aşteptam, şi asta fără ca noi să fi găsit un apartament în care să ne mutăm. Acolo, printre înghiţituri hulpave de humus şi baba ganoush, le-am telefonat finilor şi i-am rugat să ne găzduiască temporar. Pe noi şi o burtică de 26 de săptămâni.
- Una dintre puţinele întâlniri în doi după ce am devenit trei şi cu foarte puţin timp înainte de a deveni patru. Se întâmpla într-o seară de februarie, după ce alergasem prin oraş în căutarea căruciorului potrivit pentru bebelină.
- Prima masă liniştită la restaurant în compania copiilor. Aceasta da amintire! 😀
- Reuniunea de anul acesta cu prietenele mele din liceu. Ne scriem zilnic pe whatsapp, uneori numărul mesajelor noastre depăşeşte câteva sute. Dar în această formulă ne vedem foarte rar, pentru că una dintre ele locuieşte de câţiva ani în Istanbul. Am primit separeu numai pentru noi şi a fost foarte plăcut să ne bucurăm de intimitate.
- O masă restrânsă în familie, doar noi patru, în ziua în care am împlinit 32 de ani, acum două săptămâni.
Ca să vă faceţi o idee, costul unei mese pe care o luăm noi aici depăşeşte cu puţin contravaloarea a două meniuri la vestitele fast-food-uri. De savoarea preparatelor nu aduc vorba, că nu se compară. Te face să te laşi de fast-food! Bine, când ne lăcomim şi mergem hămesiţi de foame, exagerăm şi plecăm de acolo abia cărându-ne burţile după noi. Dar putem face un calcul, pentru că de fiecare dată comandăm acelaşi lucru..Mda, nu ne-am plictisit, dimpotrivă!
1. Platou mare cu humus, labne, baba gaganoush şi moutabal. Nu îl ratăm niciodată, de fapt cu el am început. Este dimensionat pentru două persoane, dar există şi în varianta pentru o singură persoană. Costă 22 lei şi alături de lipia libaneză şi murăturile (reţetă proprie) pe care le primeşti din partea casei, ar fi suficient.
2. Salata Fatoush. Pentru noi a fost o descoperire. Nu mai mâncasem niciodată până atunci şi mă bucur că am făcut-o aici. Chipsurile din lipie sunt senzaţionale, iar cea mai bună variantă a ei o găsiţi vara, când legumele au şi mai mult gust. Costă 12 lei.
3. Kebab din carne tocată de vită şi oaie. Este absolut delicios, uşor şi simplu. Doar carne şi pătrunjel, fără să ai impresia că mai există şi alte adaosuri. L-am descoperit anul trecut din întâmplare, când ne-am conformat cerinţelor lui Albert. Costă 25 lei, patru chiftele.
Am ajuns la 59 lei fără băutură, dar să ne înţelegem: dăcă vi le comandaţi pe toate trei (pentru două persoane), s-ar putea să plecaţi şi voi cu burta în spinare, aşa cum mai păţim noi câteodată! Cu această combinaţie noi suntem bine dacă luăm masa cu tot familionul. Şi asta pentru că nu avem copii lingavi!
Acest restaurant cu mâncare bună se numeşte Murad Cafe-Restaurant. Este fostul Naser 1, aşa se numea pe timpul nostru şi era la câteva străduţe distanţă, într-o locaţie cu mult mai mică şi aspect mai de bojdeucă. A rămas în zona Piaţa Domenii, şi de vreun an îl găsiţi sub noua denumire şi înfăţişare pe strada Panait Istrati, Nr. 101, Sector 1. Iar dacă v-am făcut poftă şi nu puteţi ajunge prin zonă, îi puteţi chema pe ei la voi, acasă sau la birou.
Pont
În Bucureşti cred că mai există încă două restaurante Naser. Noi o singură dată am încercat unul dintre ele. Poate i-am prins într-o pasă proastă, dar a doua oară nu ne-am mai riscat. Doar eram cunoscători...Priceperea lui Naser în bucătărie am regăsit-o doar în locaţia despre care v-am povestit. 🙂
Mm, am tot auzit de Naser asta de cativa ani, dar asa si nu am ajuns. Daca zici ca nu mai are nici aspect de bojdeuca, sigur ajungem!
Acum sunt pe două etaje, au şi o terasă acoperită.. se poate lua şi la pachet. Dar parcă tot mai bună este mâncarea servită acolo la ei în restaurant. :)))