contact@denisamanica.ro
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
Denisa Mănica
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
aprilie 11, 2017 | in Campanii

“Anaaa, sinucide-te! Nimănui nu o să-i pese. Sinucide-te, ciudato!”

bratara prieteniei
Reading Time: 5 minutes

Se numește Ana. La cei 14 ani este un copil maturizat înainte de vreme. Copilăria i-a fost furată într-o lume, culmea, a copiilor. Şi nu înțelege de ce ea, de ce aşa, de ce mereu. Își analizează situația cum puțini adulți sunt capabili să o facă. Se simte singură şi respinsă de cei de vârsta ei. A făcut cunoştinţă cu ura şi izolarea încă de la gradiniţă, atunci când educatoarea o excludea de la diverse activităţi sau nu o lua în excursii, dar nici până astăzi nu le-a pătruns sensul.

“Nu înţeleg de ce. De ce eu? Cu ce am greşit? Sunt credincioasă. Sunt bună la suflet. Sunt amuzantă. Nu înţeleg de ce mă urăsc toţi. Ce am făcut eu să merit toate astea? De ce alţii au viaţă bună, au tot ce-şi doresc? Sunt iubiţi. Sunt frumoşi. Sunt deştepţi. Iar eu nu am nici măcar o calitate din toate acestea…De ce sunt copii care suferă, sunt batjocoriţi? De ce?”

La cei 14 ani îşi urăşte viaţa, iar lumea aceasta i se pare mai mai degrabă rea şi crudă. Şi-a auzit de atâtea ori strigată moartea, încât a ajuns să creadă că aceasta ar putea fi o soluţie. Doar că a eşuat, (deja) de trei ori. De-a lungul timpului a avut  foarte puţini prieteni, dar şi pe aceia i-a pierdut dintr-un motiv sau altul. Colegii nu o cunosc, dar se simt îndreptăţiţi să o jignească, să o batjocorească, să o atace zilnic. Se distrează pe seama ei, inventând jocuri macabre de tipul: “Mâna sus cine ar vrea ca Ana să moară?”. Câţi dintre noi am avea gânduri luminoase într-o astfel de situaţie?!

“Nu există seară în care să nu plâng. Şi, de asemenea, nu există zi în care să nu fiu batjocorită. Colegii în fiecare zi îmi spun: ” Anaaaa, sinucide-te! Nimănui nu o să-i pese. Nimeni nu o să sufere. Sinucide-te, ciudato!”

Aud voci care îmi spun să fac asta (să mă sinucid). Voci care îmi spun că sunt oribilă, urâtă, falsă, proastă şi multe altele. Nu ies vocile, nu ies!”

Are şi vise Ana. Multe dintre ele se îndreaptă spre cei asemeni ei, umiliţi, respinşi, insultaţi, atacaţi. Are momente în care crede că viaţa ei trebuie să aibă un scop şi că din toată suferinţa îndurată se poate naşte ceva bun pentru ceilalţi adolescenţi.

Uneori am momente în care mă simt slabă, praf, am gânduri sinucigaşe. Dar am şi momente rare, când mă simt puternică şi pot trece peste. Eu nu am văzut niciodată viaţa frumoasă. Eu văd viaţa ca pe un iad. Un iad. Realitatea este crudă. Uneori parcă îmi doresc să fiu puternică, să trec peste, să salvez lumea. Vreau să schimb oamenii, vreau să fac ceva în viaţă. Vreau să ajut toţi adolescenţii cu probleme, care sunt în depresie, au anxietate.

Puţini oameni în jurul ei bănuiesc drama pe care o trăieşte. Nu îndrăzneşte să le arate nici măcar părinţilor ei ce simte cu adevărat. Nu pentru că nu ar avea nevoie de ajutor, ci pentru că asta i-ar dărâma, iar ea nu îşi doreşte acest lucru. Preferă să se prefacă în continuare că este bine, şi abia seara, după ce ei adorm, îşi dă voie să-şi plângă durerea.

“Cel mai mult urăsc şcoala! Îmi pare rău pentru tot, mă învinovăţesc mereu şi chiar aşa este. Măcar ştiu că părinţii mei nu vor afla niciodată cine şi cum sunt eu cu adevărat. Şi mai ales, ce simt. Şi nu, nu le spun. Fiindcă o să-i distrug. Mai bine sufăr eu pentru toţi!”

Cu toate acestea, părinţii Anei nu sunt tocmai străini de toată povestea. În vara anului 2013 ea a început să se taie pe mâini şi pe picioare. Iar mama Anei a descoperit acest lucru. Doar că la momentul respectiv, copleşită de propriai-i durere, nu a ştiut cum să îşi ajute copilul. De atunci Ana încearcă să se ascundă şi mai mult, să mintă că este bine şi să facă totul “doar ca ea să fie în regulă.”  Dar cum stau lucrurile de fapt?

“Eu nu cred că o să mai rezist la atâtea. Sper să rămân aşa cum sunt acum: 99% suferinţă, 1%  putere. Şi acel 1% mă ajută foarte mult, dar nu ştiu cât o să mă mai ajute. Nimic nu e mai greşit în această lume decât atunci când crezi că ai o şansă la fericire, când de fapt nu o ai niciodată. Sunt singură, nimeni nu mă înţelege. Nimănui nu-i pasă. Sunt în propriul război. Un război împotriva mea. Este aşa de greu să lupţi. Să lupţi şi iar să lupţi. Cine poate lupta la nesfârşit? Toţi pierdem războiul. Războiul cu el. Când o să fiu moartă, atunci toţi mă vor privi..”

Aşa se încheie strigătul de ajutor al unei adolescente. Şi nu este singurul, multe dintre mesajele care ajung la Asociaţia Telefonul Copilului 116 111 sună în felul acesta. Ana este victimă a ceea ce se numeşte bullying.

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, etc (…) Bullying-ul este o acțiune care produce injurii celorlalți efectuată în mod repetat, care se poate manifesta fizic, prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale. Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunile sau excluderea socială. (sursa: Wikipedia)

Cu toţii am fost victime ale bullying-ul. Doar gândindu-ne la perioada şcolară, putem identifica măcar un incident de acest fel. Eu îmi amintesc cum în clasele primare eram terorizată de un băiat mai mare decât mine, care obişnuia să îmi pună mâinile pe fund şi pe picioare. Ca şi Ana, nu spuneam nimic. Îmi era prea jenă să-i semnalez acest lucru învăţătoarei mele, deşi mă teroriza gestul. Mai târziu prin gimnaziu, unul dintre colegii de clasă a avut inspiraţia să înlocuiască D-ul prenumelui meu cu P. M-am simţit foarte ruşinată şi atunci, dar am avut norocul ca gluma să nu fie una de mare succes. Nu e de mirare că fenomenul a luat (şi ia amploare în continuare) şi la noi în ţară.

Statisticile sunt absolut îngrijorătoare. Anul trecut Asociaţia Telefonul Copilului 116 111 a înregistrat un număr de peste 1500 de cazuri de bullying, cu 25% mai multe decât în 2015, iar 37,7% se referă la copii până în 10 ani. Camelia Surcel, director executiv al asociaţiei, a prezentat chiar şi câteva date pentru primele 2 luni ale lui 2017: 124 situaţii de bullying raportate anul acesta, faţă de 51 (2016) şi 37 (2015). De reţinut că Asociaţia Telefonul Copilului 116 111 acordă sprijin şi consiliere psihologică gratuită prin intermediul celor 20 asistenţi sociali şi psihologi împlicaţi în acest proiect.

Săptămâna trecută,  Asociaţia Telefonul Copilului 116 111 şi Cartoon Network au lansat campania naţională anti-bullying, “Clubul Prieteniei”, aflată deja la a treia ediţie.

Proiectul își propune să acorde sprijin copiilor și tinerilor afectaţi de bullying și să susțină desemnarea unei zile de conștientizare a fenomenului în România.

Pe canalul de televiziune Cartoon Network poţi vizualiza toate cele 4 spoturi ale campaniei, dar şi online pe o pagină dedicată. Există şi un cod al prieteniei, iar în magazinele Noriel găseşti brăţările prieteniei cu mesajul “Fii prietenos, nu răutăcios”. Anul acesta ambasadorul campaniei este Ciprian Marica, fostul căpitan al naţionalei de fotbal.

Similare

Tags: bullying campanie educaţie
Join Discussion
6 0

Article by Denisa

Bună! Eu sunt Denisa și îți urez bun venit în lumea mea! Îndrăgostită de familia mea, de cărți, de dezvoltare personală și psihoterapie scriu cu pasiune despre lucruri frumoase sau mai puțin frumoase, despre povești de viață pe măsură ce le trăiesc. Sunt consilier de dezvoltare personală și psihoterapeut integrativ în formare, așa că dacă ți se pare că te pot ajuta cu ceva, dă-mi de știre folosind formularul de contact.

Previous StorySelfie de familie. Așa este și la voi? Next StoryMamele, această categorie aparte de femei

Comments

  1. Raluca Loteanu aprilie 19, 2017 Răspunde

    Uf, m-a intristat povestea impartasita de tine! Si din pacate sunt atat de multi copii care ascund astfel de dureri in sufletele lor..

    • Denisa aprilie 20, 2017 Răspunde

      Si pe mine, ba chiar m-a șocat! Și m-am simțit fragilă, ca și cum aș trăi într-o bula, când de fapt realitatea este alta... Habar nu aveam că lucrurile pot merge ATÂT de departe!

  2. Cristina aprilie 20, 2017 Răspunde

    Cifrele din statistici sunt mari, dar tind să cred că nu reflectă realitatea. Cred că sunt mult mai mulți copii care suferă în tăcere, fără să sune, fără să fie auziți, văzuți, ascultați. Și ca mama, chiar îmi e puțin teamă de momentul în care copilul meu, căruia eu îi zic acum în fiecare zi ce minunat, frumos și siteț este, o să vină de la grădi sau de la școală, unde cineva i-a aruncat o vorbă urâtă. Toți ne dăm părinți model, că ne educăm copiii, că îi obișnuim cu diversitatea și vorbele frumoase, că le insuflăm respectul și acceptarea celorlalți, chiar dacă îs diferiți. ȘI atunci, de unde apare bullying-ul?

    • Denisa aprilie 21, 2017 Răspunde

      Cu siguranţă sunt mult mai mulţi, Cristina. Acestea sunt cifrele pe care le deţine Asociaţia Telefonul Copilului 116 111. Din păcate sunt mulţi copii şi părinţi care nu ştiu că există oameni specializaţi care îi pot ajuta. Aceeaşi teamă mă încearcă şi pe mine. Cum fac să îi învăţ să aibă grijă de ei, să recunoască astfel de comportamente şi să ştie să ceară ajutorul? Cum fac să nu ajungă ei agresori? Noi chiar suntem modele pentru copii, numai că ei învaţă din ceea ce ne văd făcând, nu din ceea ce le spunem. Doar dacă ne gândim căt de toleranţi suntem noi în general şi cred că avem un răspuns... :(

  3. Ioana Marinescu aprilie 20, 2017 Răspunde

    Off, Doamne, ce trist! Recunosc ca ma ingrozeste treaba asta cu bullyingul, nu stiu efectiv cum sa ii facem fata. Noi, parintii, intai, ca sa ne putem ajuta copiii

    • Denisa aprilie 21, 2017 Răspunde

      Şi pe mine mă îngrozeşte, Ioana! Mărturia Anei a fost pentru mine ca un ciocan în moalele capului...Era mai simplu la perioada colicilor! :))

Cancel Reply

(not be shared)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cauta un articol

Facebook

Facebook

Abonare E-mail

Vei primi notificari pe e-mail, despre fiecare postare noua.

Alătură-te celorlalți 23 de abonați

Ultimele Articole

  • Red & Black Online Workshop (2)

    “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine

  • IMG_20220205_180212

    Să sperăm că acesta este sfârșitul (gânduri din izolare)

  • IMG_20220120_092340

    DE CE și CUM să îți scrii o scrisoare la început de an…

  • people-2587353_1280

    Cum se simte Crăciunul tău, atunci când nu mai trăiești în România?

  • 260605489_881390729225297_5174927168452504290_n

    Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză

Scriu despre

alimentație sănătoasă alăptare autocontrol blog blogging cadouri campanie comunitate conștientizare copii copiii cuplu călătorii cărţi educaţie emoţii eveniment feminitate fotografii de familie frumuseţe handmade informaţie investiţie iubire necondiţionată maternitate mămicie noi doi Oana Moraru parenting relaţie responsabilitate reţete reţete fără zahăr sănătate sărbătoare teatru Tv vacanţă viaţa e frumoasă vulnerabilitate work at home moms zile din viața noastră îngrijire şcoală pentru bloggeri şcoală pentru părinţi

Discuţii, discuţii

  • Denisa la Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză
  • Flori la Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză
  • Adriana la “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine
  • Natalia Dabija la “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine
  • Laura la Cum se simte Crăciunul tău, atunci când nu mai trăiești în România?

Categorii

  • A fi părinte
  • Campanii
  • Evenimente
  • Feminitate
  • Utile

Caută

Linkuri utile

  • Politică de confidențialitate

Arhivă

mai 2022
L Ma Mi J V S D
« feb.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
Copyright DenisaMănica.ro | Web-Design by Cloudberries.ro