Reading Time: 5 minutes

Este oficial. Ieri a fost ultima zi de școală online și pentru copiii noștri. De luni revin în clase alături de colegii și profesorii lor.

Părerile sunt împărțite. Amedeei i-au lipsit joaca și interacțiunea directă. Probabil și din cauza vârstei, online-ul nu a funcționat pentru ea nici de data aceasta. Așa că ea este foarte încântată de noile vești. Albert, în schimb, nu a fost atât de afectat de formatul online. Îl încântă ideea de a fi avut mai puține lecții de făcut și câștigul celor 2h pentru activități mai relaxante.

Eu am sentimente amestecate. Dacă săptămână trecută mă simțeam la limită, vitregită de singurele ore din zi în care mă puteam focusa pe activitățile mele, săptămâna aceasta, după aflarea veștii, mai să mă umfle plânsul. Nu este ușor să fim cu toții pe același loc întreaga zi, dar observ că este și reconfortant. Cu toate acestea, începerea școlii este cel mai bun lucru pentru toată lumea. Nu mă prinde rolul de profesor. Eu mă pricep să fiu mamă, să țin în brațe, să pupăcesc, să alin dureri și să șterg lacrimi.

Cum a fost școala online?

Cred că primul lucru pe care l-aș putea spune este că mi s-a părut destul de organizată. Am primit un orar clar cu ce aveau copiii de făcut, cărțile și materialele necesare. S-a întâmplat acest lucru în două tranșe: o dată înainte de vacanța de sărbători, când am intrat în carantină, a doua oară după ce s-a anunțat prelungirea ei. De fiecare dată, profesorii și-au luat două zile să se organizeze, apoi ne-au chemat la școală să le ridicăm.

Copiii nu au stat toată ziua la calculator. Au avut între 20-40 minute de conectare cu profesorul. Iar ceea ce mi s-a părut foarte eficient, a fost că nu s-a lucrat cu toată clasa deodată. Amedeea a fost tot timpul unu la unu cu profesoarele ei, câte una în fiecare zi, de marți până joi. În restul zilelor a avut diferite proiecte de făcut cu indicațiile și materialele pregătite de juf . Albert a lucrat în grup de doi, iar partenerul lui de învățare a fost chiar cel mai bun prieten de la școală. Pe lângă aceste interacțiuni, au avut câte 10-15 minute pe câteva aplicații pe care le folosesc și la școala.

Back to school în pandemie. În ce condiții va reîncepe școala.

Ieri am primit un e-mail de informare din partea școlii. Pentru cele două săptămâni de școală până la vacanța de primăvară de la sfârșitul lunii, programul este redus la 3h față de 5h, cât era înainte de carantină. La clasă vor lucra pe caiete și tot ce ține de dezvoltarea cunoștințelor de limbă în interacțiunea directă cu profesorul (ceea ce au făcut condensat pe Skype în toată perioada). Partea de aplicații online, o va lucra fiecare copil acasă la el.

Doar profesorii vor purta mască în interiorul școlii, copiii sunt scutiți. Însă dacă prezintă semne de răceală, nu vor putea merge la școală. Se vor putea juca afară în pauze, dar numai cu propriul grup. În cazul în care cineva este testat pozitiv, toată grupa va rămâne acasă pentru 5 zile și lecțiile vor continua online în tot timpul acesta. Părinții vor fi informați de fiecare dată prin intermediul e-mail-ului.

Pentru copiii de peste 11 ani se impune carantina de 14 zile în cazul în care au călătorit în afara Olandei. Pentru copiii mai mici nu se aplică această măsură, însă părinții sunt nevoiți să se carantineze. În acest caz, copilul trebuie să fie adus la școală de către altcineva.

Cum am resimțit eu ca părinte școala online?

Lecțiile nu au fost o bătaie de cap în sine. Eu știu mult mai puțină neerlandeză decât ei, așa că a trebuit să rămân în fundal. A fost responsabilitatea lor să facă ce știau că au de făcut, să se înțeleagă cu profesorii și să arate rezultatele la cameră sau prin fotografii. Acesta a fost un exercițiu extraodinar de încredere pentru ei și relaxare pentru mine, care ne-a scutit de multe neplăceri. Traumele mele legate de lecții sunt încă nelucrate.

Provocarea cea mai mare a fost să mă acordez la ritmul copiilor, să integrez activitățile lor în programul meu și să ne coordonăm noi, adulții, cu nevoile și sarcinile individuale.

Nu este ușor să mobilizezi doi copii în același timp și să le menții focusul, astfel încât să nu se întindă cu lecțiile toată ziua. Să rămână timp și pentru ieșirile în parc (atunci când nu plouă prea tare), să ai mâncare pentru fiecare masă a zilei. M-am simțit mereu pe fugă, cu lucrurile mele rămase pe ultima sută de metri, finalizate după sute de întreruperi sau rămase de tot restante. Fără satisfacția lucrului bine făcut și încheiat odată pentru totdeauna, nici măcar în casă. Unde totdeauna se referă la ziua în curs, cel mult săptămâna curentă. Curățenia nu durează mai mult de câteva minute, iar mâncarea se termină repede sau curge cu plângeri și refuzuri. În aceste condiții, gestionarea propriilor sentimente de frustare și furie a fost piatră de încercare. Și, ei bine, am scos-o la capăt suficient de bine, dar nu excelent.

Jos pălăria și o îmbrățișare virtuală pentru voi toți, acei părinți care ați lucrat de acasă! În același timp cu școala online a copiilor pe o perioadă atât de lungă.

Avantajele perioadei.

Știi că îmi place să privesc și partea plină a paharului. Cu toată nebunia și neajunsurile lor, săptămânile de școală online ne-au adus și unele avantaje de care nu ne-am fi bucurat altfel:

• ora de somn câștigată dimineața.
• momentele de giugiuleală din fiecare dimineață.
• am putut să fim martorii progreselor de învățare a limbii pe care le-au făcut copiii în lunile de când suntem aici.
• am mai învățat și noi câteva cuvinte și expresii de la ei.
• am fost împreună tot timpul.

Ce urmează?

Din toată experiența de până acum, îmi este clar că este nevoie de ceea ce eu numesc CEI 3R:

• reducerea așteptărilor
• răbdare
• recunoștință pentru câte reușim să facem

Să schimbi ritmul ia de fiecare dată timp. Chiar dacă noi ne-am dori ca lucrurile să stea altfel. Indiferent de locul în care ne-am afla, nimic nu este sigur. Trăim vremuri incerte. Luni se vor redeschide școlile în unele părți ale lumii, dar nu știm pentru cât timp. Suntem încă departe de vremurile normale. În continuare este nevoie de multă flexibilitate din partea noastră și o capacitate crescută de a trece dintr-un registru în altul.

Eu mi-am rezervat o săptămână la pas lejer, cu toate restanțele aferente. Nu mi-am făcut mari speranțe. Nu e cazul de prea mult, pentru că aceste două săptămâni sunt doar ceea ce sunt: copiii au parte de puțină socializare, care nu este de ici, de colo, iar noi de două ore și jumătate de descrețit creierii.

Tu ce ți-ai propus să faci? Cum vei petrece prima săptămână de școală a copiilor? Să aveți parte de un back to school cât mai lin!

Sursă foto: Unsplash și arhivă personală