Reading Time: 9 minutes

Ne apropiem cu pași repezi de pragul de 3 luni, timp în care am gustat din viața de cartier din Haarlem. Ne lipsește centrul istoric și atmosfera lui, dar suntem la o plimbare de 10 minute cu bicicleta de el. Când nu mai putem de dor, mai dăm o fugă până acolo. Dar mai rar, din nevoia de a ne proteja cât mai mult și de a nu ne expune inutil la riscul infectării. Am plecat la timp, în perioada în care numărul de cazuri erau în creștere și local.

Casa, de la plan la realizare.

Atunci când am plecat din România, ne-am asumat pierderea confortului pe care ni-l creaserăm într-o casă nouă, construită de noi, după nevoile noastre. O casă spațioasă, cu 3 băi (dormitorul matrimonial cu baia lui separată). Cu dormitoare suficiente pentru toți membrii familiei, cu o camera pentru birou. Am plecat cu această promisiune de a nu face rabat de la spațiu și confort.

Însă, piața imobiliară din Olanda nu este atât de ofertantă pe cât este țara de frumoasă. Aveam o idee despre ce ne așteaptă încă din momentul deciziei. Case puține, nemobilate și neutilate, mici și înghesuite, dar, mai ales, foarte scumpe. Atât la cumpărare cât și la închiriere.

Am venit împăcați cu ideea de a mobila și utila o casă. Apoi am început să avem dubii. Nu este chiar genul de activitate de care să te apuci în primele 2 luni de la mutarea într-o țară nouă. În cea de-a doua zi de vizionări am văzut apartamentul în care locuim acum. Surprinzător, îndeplinea aproape toate criteriile noastre. Și, în plus, era complet mobilat și utilat. Pentru că aici nu ai prea mult timp de gândire, am dat răspunsul pe loc. Fuseserăm deja avertizați de toată lumea: dacă vezi ceva ce îți place, nu este timp de stat pe gânduri.

Trecerea de la 3 băi la o singură baie.

Locuim într-o casă construită în 1923. Noi ocupăm etajul și mansarda, la parter este un coafor, dar care în această perioadă stă mai mult închis decât deschis. Casa este plasată pe colț, ceea ce ne ușurează mult viața, scutindu-ne de grija gălăgiei pe care o fac copiii și care ar putea fi deranjantă pentru vecini.

Avem și camera extra pe care ne-o doream pentru a o transforma în birou. O condiție obligatorie în această perioadă în care mersul la birou pare doar un deziderat. Dar și pentru perioada care va urma după pandemie, o cameră pe care am gândit-o ca un spațiu pentru sesiunile mele de coaching/terapie, pentru cursuri (care, fie vorba între noi, acum se desfășoară pe unde găsesc puțină liniște).

Deși spațios și cu o bucătărie normală, apartamentul nu se dezice de caracteristicile unei case tipic olandeze. Cu scări înguste și fără prea multe dulapuri sau spații de depozitare. Practic, dormim în dressing. Dar, cel mai mult ne-a bulversat singura baie din casă. Și singura toaletă, în încăpere separată de baie. Ne-a luat ceva până să ne obișnuim cu acest aspect. Dar acum, după aproape 3 luni, nu mai știm cum ar fi să avem mai mult de o baie.. La noi în casă de aude des:

– Intru la baie pentru numărul 2, are cineva nevoie la numărul 1?

Toaleta mai are un minus. Nu are chiuvetă pentru spălat pe mâini. Ca să înțelegeți de unde neajunsul, majoritatea caselor în Olanda au o baie completă (cabină de duș, cadă, și vas de toaletă). Și încă o toaletă cu chiuvetă, pe care o găsești, de regulă, la parterul casei. Cum spuneam, ne-am obișnuit și nu mai este un inconvenient atât de mare. În plus, este singura încăpere din casă care are încuietoare pe ușă.

Intimitatea olandeză vs. intimitatea românească.

Până acum v-am povestit depre intimitatea din casă, dar să vă zic cum stă treaba și în rest. Casa respectă standardele de intimitate olandeză. Conform celor românești, cu ziduri de 2 m înălțime în loc de gard și minim un rând de perdele, jaluzele și draperii, practic… ele nu prea există. Pentru noi nu a fost chiar așa o tragedie, pentru că nici în România nu am simțit nevoia să ne baricadăm în spatele zidurilor. Aveam cea mai lipsită de intimitate curte de pe stradă.

Slavă Domnului, aici avem și jaluzele și draperii. (Lux, nenică, pentru că în Olanda poți găsi case fără becuri și am auzit chiar de cazuri în care te muți cu podelele după tine). Însă am devenit atât de transparenți, încât rareori ne folosim de ele. Și vecinii la fel. Cum să vă zic, din bucătăria noastră ne putem aranja ținuta în oglinda vecinilor de peste drum. Ba chiar ne salutăm cu invitații lor din când în când (asta a fost una dintre cele mai tari și bizare experiențe!). Pe pandemia și izolarea asta, a căzut la fix. Cine duce lipsă de socializare?! Noi cunoaștem programul și obiceiurile vecinilor, ei pe ale noastre. Am ajuns să ne și sincronizăm. La ora 17.00 fix, eu intru în bucătărie, vecinul se pune pe canapea și joacă jocuri video pe TV. Ce să faci?! Unii cu munca, alții cu distracția. Dar ce mai contează? Copiii sunt fanii lui numărul 1. Dacă nu stai cu ochii și cu gura pe ei, sunt în stare să își rupă gâtul urmărindu-i strategia de joc.

Ospitalitatea olandeză.

Spuneam într-un articol mai de pe la începutul aventurii noastre olandeze că ospitalitatea pe care atât de mult o trâmbițăm noi, românii, ei bine, nu este chiar ceva atât de specific. Și nici chiar atât de grandios. În continuare, oamenii ne zâmbesc pe stradă, foarte puțini s-au arătat, până acum, iritați de faptul că nu le vorbim limba. Iar în ziua în care ne-au sosit bagajele de acasă, am trăit scena aceea din filmele americane. Vecinii de lângă noi au sunat la ușa noastră să ne ureze bun venit în Olanda. Cu o ciocolată și un sticker pe care erau notate numerele lor de telefon. Am aflat că nici ei nu sunt de-ai locului, dar câteva săptămâni mai târziu, am fost abordată de o altă vecină de pe stradă. Iar ea părea olandeză get, beget.

Sortarea deșeurilor.

Acesta este un aspect care pe mine m-a surprins foarte plăcut și pentru care îi apreciez pe olandezi. Uite că se poate, domne’! Și nuuuu, nu este chia așa mare inginerie la mijloc. Doar voință și organizare. Olandezii par să ia în serios reciclarea și au făcut acest lucru destul de accesibil.

În apropierea casei ai puncte de colectare a diferitelor tipuri de deșeuri. Pentru deșeurile menajere ai un card de la firma de colectare. Fără să dai cu el, nu poți deschide containerul ca să îți arunci gunoiul. Cred că a fost unul dintre primele lucruri pe care le-am descoperit în Haarlem, chiar în prima zi. Aveam o sticlă de plastic de aruncat și am tras în disperare și fără succes de unul dintre aceste containere.

Însă, partea interesantă abia acum vine: dacă sortezi deșeurile, ajungi destul de rar pe la el. Noi o facem aproximativ la o săptămână și jumătate. Pentru că resturile alimentare merg la pubelele de compost, iar plasticul, sticla, cartonul și hârtia la containerele de colectare selectivă din capătul străzii. Ah… și puțin mai depate de ele, avem un container unde poți depune hainele textile pe care nu le mai porți. Doar curate să fie și puse într-o pungă de plastic. How cool is that?

Pe site-ul firmei colectoare găsești toate informațiile necesare. Ce este permis și ce nu să arunci în fiecare tip de containere. Spre exemplu, la plastic poți arunca și cutiile de lapte sau pe cele de conserve. Iar dacă introduci adresa și codul poștal, vezi pe hartă unde sunt plasate toate containerele/pubelele față de locuința ta. Și din ce am observat noi, oamenii chiar le folosesc și sortează deșeurile. Asta și pentru că este mai scump să le arunci pe toate la containerul de gunoi menajer. Nu suntem siguri, dar bănuim că în costul lunar este inclus un anumit număr de aruncări. Cred că acesta este scopul acelui card. Pe site ești încurajat să folosești containerele de colectare selectivă și ești informat că incinerarea deșeurilor menajere este mult mai costisitoare. Iar în acest acest caz, lenea se plătește. Destul de corect, nu?

Costurile de trai.

Cred că sunteți curioși și despre costuri. Și noi am fost. Ei bine, Olanda nu este chiar o țară cu costuri de trai reduse. Ba dimpotrivă, aș zice. Din cauza chiriilor foarte ridicate. Fără să am pretenția de a fi făcut cele mai bune alegeri sau să cunoaștem toată piața, vă pot spune cam cât ne costă pe noi traiul în Haarlem, un oraș mic, dar destul de cochet, din zona Amsterdam.

Chiria ne costă 1900 euro pentru 134 mp. Dar, fără 1300-1400 euro, nu cred că poți găsi un spațiu decent de locuit pentru o familie. Și nu vorbim de unul în care să te lăfăi, ci de aproximativ 60 mp, nemobilat și neutilat. De aceea, foarte mulți oameni, după ce se conving că vor să rămână în Olanda, aleg să își cumpere o casă. Rata lunară poate fi puțin mai mică decât chiria. Prețurile în Haarlem nu par să difere cu mult de cele din Amsterdam. Prețul mediu la cumpărare pentru o casă este undeva la 4-500.000 euro (dacă vi se păreau scumpe cele de pe la noi…). Sunt multe case și cu prețuri de peste 1.000.000 euro, dar acolo vorbim despre o altă categorie.

Nici celelalte cheltuieli curente nu sunt prea scăzute. Ca să vă faceți o idee:

• 190 euro/lună gaze și curent electric. Acesta este un cost fix lunar, indiferent de anotimp, pe care poți să îl setezi tu peste un prag minim, urmând ca o dată pe an să se facă recalcularea. Să ai de dat sau de primit bani înapoi.
• 50 euro/lună pentru apă. La fel și aici, este suma pe care am ales noi să o plătim, așteptăm recalcularea anuală.
• 12 euro/lună pentru canalizare.
• aprox. 32 euro/lună gunoiul.
• 50 euro/lună pentru Tv și internet.

Pe mâncare nu ni se pare, până acum, că ni se duc mult mai mulți bani decât în România. Deși unele alimente au prețuri puțin mai ridicate (peștele, de ex), gătim acasă foarte mult. Comandăm rar mâncare din oraș (cel mai adesea în weekend), dar alegem ingrediente de calitate pentru ce preparăm în casă. După calculele noastre, cheltuim aproximativ 600 euro/lună pe mâncare, aici fiind incluse și micile răsfățuri.

Apoi sunt costurile cu asigurările medicale, aproximativ 135 euro/ persoană, o variantă medie. Dar te poți duce și mai sus, în funcție de ce vrei să te asiguri: stomatolog, fizioterapeut, psihoterapeut, etc. Copiii până la 18 ani au gratuitate, preiau beneficiile celei mai extinse asigurări a părinților. Și dacă am adus copiii în discuție, înțeleg că nu este deloc ieftin să-ți duci copilul la creșă. Iar școala lor începe de pe la 4 ani.

Taxele auto sunt destul de ridicate și ele. Noi cheltuim mai mult pe taxe și asigurare decât pe combustibil, peste 100 euro. Asta și pentru că mașina noastră este pe motorină, iar Olanda se orientează în acest moment spre modelele electrice și hybrid. Este cunoscută drept patria Tesla, dar dincolo de asta, este una dintre țările care și-au propus ca în 10 ani să ruleze doar acest tip de autoturisme. Obiectivul pare realizabil. Prizele de încărcare există încă de pe acum și ai posibilitatea de a solicita montarea uneia chiar în față casei tale. Iar trendul este în creștere. Aici am văzut modele electrice cam de pe la toate mărcile de autorurisme cunoscute, modele care în România nici cu gândul nu gândeam că s-ar produce deja.

În concluzie, viața civilizată la care visăm și după care tânjim, costă!

Plusuri și minusuri.

Ca peste tot în lume, și aici sunt avantaje și dezavantaje. Depinde de prețul pe care ești dispus să îl plătești. Sunt oameni care vin, stau o perioadă de câțiva ani și apoi hotărăsc că, din diverse motive, Olanda nu este pentru ei. Și ei sunt de toate naționalitățile, nu doar români.

Nouă ne place până acum Olanda, dar este încă prematur să ne facem planuri cu bătaie lungă. Nici mutarea noastră nu a venit într-o perioadă normală. Astăzi, 15 decembrie, am intrat în lockdown. Nu ne-am schimbat părerea: nimic nu este definitiv, dar este mai bine să ai opțiuni. Vom alege locul care ne va avantaja cel mai mult. Iar în acest moment, pentru noi și, în special, pentru copii, locul în care am ajuns pare mai potrivit decât cel din care am venit. Viitorul și educația copiilor noștri sunt mult mai importante, dincolo de orice costuri, dor de ce este cunoscut și disconfort.

* Aceasta este o opinie subiectivă și personală (ca mai tot ceea ce găsiți pe acest blog) și trebuire tratat ca atare. 🙂