Reading Time: 3 minutes

– 5-6 săptămâni de tratament după operație

Spusese neurochirurgul.

– Considerăm 6 săptămâni de tratament din momentul operației

A fost de părere infecționistul.

Și mai bine. 3 săptămâni erau trecute. Calendarul ne dădea 15 Mai ca dată probabilă a externării. Mă vizualizam acasă. Nici nu luam în calcul altă variantă. Până când am primit rezultatele examenului RMN. Dimensiunea abcesului părea ușor crescută, de la 1.3 cm la 1.7 cm. E adevărat, examinarea nu fusese făcută pe același aparat. Cel din urmă avea magnetul mai puternic decât precedentul. Însă, ce importanță mai avea tipul aparatului și puterea magnetului său?! Valoarea ultimei măsurători era trecută acolo de cel care analizase și interpretase imaginile. Iar medicul neurochirurg și cel infecționist au concluzionat la unison:

– Încă o lună de tratament!

Sigur nu am găsit frecvența către Dumnezeul mamelor? Încă o lună de vacanță?! 😀

Vă rog, nu aruncați cu roșii încă!

Nu mă așteptam la așa vești. Și nici medicii. Starea mea este din ce în mai bună, capul nu mă doare, cu mișcarea am cam rezolvat-o, analizele se normalizează. Raportul RMN-ului ne-a luat prin surprindere. Dacă m-am răzvrătit împotriva tratamentului, a medicilor care nu fac minuni, a sorții, a abcesului ăstuia nenorocit care nu își mai ia tălpășița din creierul meu? Ohooo! Evident, eu voiam să plec și pace! Chiar dacă știu că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Sau cum spune Eckhart Tolle:

Emoția provenită din corpul-durere câștigă repede controlul asupra gândirii voastre și, odată ce mintea v-a fost luată în stăpânire de corpul-durere, gândirea devine negativă. Vocea din minte va depăna povești triste, neliniștite sau furioase despre voi sau despre viața voastră, despre alți oameni, despre trecut, viitor sau evenimente imaginare. Vocea va acuza, învinovăți, se va plânge, își va imagina. Iar voi sunteți total identificați cu orice spune vocea, credeți toate gândurile ei denaturate. În acel punct s-a instalat deja dependența de nefericire. (Un Pământ Nou, Eckhart Tolle, Curtea Veche, 2012)

Încă un plan. Nu am leac!

Pentru mine nu este cea mai rea variantă. Am cu ce să îmi ocup timpul. Scriu, citesc, încerc să ajung la zi cu temele pentru cursul de psihoterapie. Dar copiii mă așteaptă acasă. Acum mă felicit că nu le-am dat și lor speranțe. Aveam în gând să le desenez o omidă. Ei urmau să o coloreze pe măsură ce zilele treceau, până ajungeau în data de 15 Mai. Aș putea să îmi pun ideea în aplicare pentru luna aceasta, dar nu știu care va fi verdictul la finalul ei. Din spusele medicului, din toată sfera neurochirurgicală, abcesele cerebrale sunt cele care necesită cel mai mult timp. Ce omidă să mai desenez, ce planuri să îmi mai fac eu pentru vară?

În afară de vacanța de pe 15 Iunie, pe care nu o voi rata. Pentru ea am un plan, de la care nu mă va convinge nimeni și nimic să mă abat. Nici abcesul cerebral, nici medicii. Eu plec în vacanță, chiar dacă va fi nevoie să evadez din spital cu branulă cu tot. Pentru 8-9 zile îmi voi face singură tratamentul. Atât să fi  învățat și eu după aproape 3 luni de spitalizare la momentul acela. Și nu este ca și când bărbatu nu mi-ar mai fi făcut 2 luni și jumătate injecții cu anticoagulant în burtă în sarcina cu Amedeea. Sper să ne descurcăm și cu două antibiotice, unul direct pe branulă și altul în perfuzie.

De la Mr. Eckhart Tolle zicere.

Sunt în viața noastră momente în care lucrurile nu decurg așa cum ne-am așteptat noi. Aici greșim. Avem așteptări, când, de fapt, tot ce  avem este momentul prezent. Viața se întâmplă și nu mereu conform planurilor noastre. Cât de ușor putem accepta noi acest lucru? Foarte greu. Pentru că în cea mai mare parte din timp noi trăim în trecut sau viitor. Nu mă credeți? Ia dați puțină atenție gândurilor voastre și verificați încotro….Sunteți aici? 🙂

 

Și încă unul. Nu mă pot abține, Eckhart Tolle dă dependență. Îl găsiți pe canalul lui de YouTube.

 

Sursa foto: Pixabay.