contact@denisamanica.ro
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
Denisa Mănica
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
august 20, 2017 | in Utile

Ce mai citim (#2) – Inteligenţa parentală- disciplina dincolo de drame şi haos emoţional (Daniel J Siegel, Tina Payne Bryson)

Inteligența-Parentală
Reading Time: 7 minutes

Planul meu de lectură pe 2017 începuse cu această carte. Numai că odată ce am lansat blogul, timpul nu a mai fost generos cu mine şi planurile mele. Am abandonat lectura cu 100 de pagini înainte de final. Am reînceput-o prin iunie, dar m-am pus serios pe treabă abia săptămâna trecută. Concluzie (personală) după a doua carte de Daniel Siegel citită: nu este un autor uşor de citit şi nu cred că îi poţi citi cărţile oriunde. Pune la dispoziţie atât de multă informaţie valoroasă, încât eu simt nevoia să îmi iau notiţe în permanenţă. O fi (d)efectul şcolii, dar aşa reţin eu mai bine ceea ce aş vrea să nu îmi scape memoria.

În primul rând cartea aceasta m-a făcut să nu mai simt o aversiune aşa de mare faţă de cuvântul disciplină, să nu îl mai asociez cu instrucţia militară sau cu atitudinea rigidă. Mi-a plăcut foarte mult abordarea autorilor, care au pornit de la sensul iniţial al cuvântului.

Disciplină = a învăţa, a oferi lecţii, a îndruma.

Ce obiective ar fi bine să avem în minte atunci când ne disciplinăm copiii?

Obiectivul pe termen scurt – obţinerea cooperării copilului, sprijin pentru un comportament acceptabil (să îşi ducă hainele la coşul cu rufe, să nu folosească vorbe care i-ar putea răni pe ceilalţi) şi evitarea comportamentelor inadecvate (lovituri, aruncarea obiectelor).

Obiectivul pe termen lung – dezvoltarea creierului copilului, a abilităţilor de a-şi controla emoţiile şi impulsurilor de moment, formarea unei busole interioare după care să se ghideze şi atunci când nu suntem noi în preajmă.

De la bunele noastre intenţii ne poate deturna REACTIVITATEA. Este acea stare în care intrăm atunci când copilul are un comportament inacceptabil. Pierdem contactul cu copilul, cu momentul prezent sau contextul actual şi reacţionăm prin prisma faptelor trecute. Nu mai suntem receptivi faţă de copil şi intrăm pe pilot automat. Sună cunoscut, nu?

 
 
3 întrebări pe care să ni le adresăm înainte de a reacţiona la un comportament inadecvat:
  1. De ce s-a comportat copilul meu aşa? Ce se află în spatele comportamentului său? Ce vrea să exprime sau să realizeze şi nu reuşeşte? Doar păstrându-ne curiozitatea şi renunţând la prezumţii, putem schimba cursul evenimentelor.
  2. Ce lecţie vreau să îi dau copilului meu în acest moment? Să nu uităm că scopul disciplinei este acela de a învăţa şi îndruma copilul, nu de a impune consecinţe. Cel mic are nevoie să afle despre autocontrol şi gestionarea emoţiilor puternice, despre responsabilitate, despre importanţa gestului de a împărţi etc…Iar momentele în care a apărut comportamentul inacceptabil sunt ocazii nemaipomenite pentru astfel de lecţii.
  3. Cum aş putea să îi ofer mai bine această lecţie? Aici este important să avem în vedere modul în care comunicăm cu copilul, momentul, contextul, vârsta sau stadiul de dezvoltare.

 
Creierul disciplinat şi cei 3 S de care ar fi bine să ţinem seama:
  • Primul S: creierul copilului se schimbă şi se dezvoltă. La naştere, creierul inferior (format din trunchiul cerebral şi regiunea limbică şi care ocupă în craniu spaţiul de la baza nasului pănă la partea superioară a gâtului) este activ. El este responsabil de instincte, emoţii puternice, funcţii de bază precum respiraţia, digestia,reglarea somnului şi ciclurile acestuia. Pe de altă parte, creierul superior (format din cortexul cerebral) se dezvoltă pe toată perioada copilăriei şi se face responsabil de reglarea emoţională şi fizică, introspecţie, empatie, proces decizional şi planificare, flexibilitate şi adaptabilitate sau moralitate. Iată de ce trebuie să ne temperăm aşteptările şi să fim înţelegători cu dificultăţile emoţionale şi comportamentale ale copilului nostru.
  • Al doilea S: creierul este schimbabil. Sigur aţi auzit de neuroplasticitate, conceptul care se referă la schimbarea fizică a creierului în funcţie de experienţele avute. De aceea este important ce facem noi ca părinţi, ce oameni lăsăm să influenţeze dezvoltarea copiilor noştri, la ce experienţe îi facem părtaşi, cum comunicăm cu ei, cum îi ajutăm să reflecteze la propriile acţiuni, ce îi învăţăm despre relaţii, respect, efort, încredere, ce oportunităţi le oferim. Vestea bună este că această caracteristică a creierului, neuroplasticitatea, se menţine pe tot parcursul vieţii, aşa că niciodată nu e prea târziu să (ne) îndreptăm sau schimbăm.
  • Al treilea S: creierul este sofisticat şi dispune de zone multiple, fiecare responsabilă de o altă activitate sau funcţie. Această informaţie se dovedeşte extrem de valoroasă pe parcursul întregului proces de disciplinare. De exemplu, creierul inferior este reactiv, cel superior este receptiv. Ca să îl ajutăm pe copil să îşi controleze reacţiile şi implicit să coopereze, în primul rând e nevoie să îi liniştim creierul inferior acceptându-i emoţiile, tratându-l cu empatie şi respect, oferind siguranţă. Odată ce prin această atitudine am comunicat lipsa ameninţării, creierul inferior îşi poate domoli reactivitatea, iar în acest punct circuite din creierul superior se activează şi încep să preia controlul.

Conectarea - primul pas către disciplina fără dramă.

 
 
Cele 3 beneficii ale conectării:
  1. Conectarea îl ajută pe copil să facă trecerea de la reactivitate la receptivitate. Evitând  să reacţionăm pur şi simplu la comportamentul vizibil exterior, ne putem conecta la tulburarea interioară a copilului prin atingeri blânde, afirmaţii empatice şi disponibilitatea de a asculta. Acest lucru îi face pe copii să se simtă simţiţi şi domoleşte reactivitatea creierului inferior.
  2. Conectarea dezvoltă creierul. Alinând supărarea copilului, transmiţându-i iubirea noastră (chiar şi atunci când a greşit ) influenţăm semnificativ dezvoltarea creierului lor. Pe termen lung, aceasta se traduce în dezvoltarea capacităţii de autocontrol, empatie, introspecţie şi multe altele.
  3. Conectarea aprofundează relaţia părinte-copil. Momentele conflictuale sunte cele mai dificile într-o relaţie. Stând aproape de copilul nostru (în special atunci când a greşit) îl învăţăm ce înseamnă să iubeşti şi să rămâi într-o relaţie chiar şi atunci când alegerile persoanei iubite nu ne sunt pe plac.

 

Ciclul de conectare fără dramă:

    1. Transmite linişte. Atenţie la postura intimidantă a corpului (înclinare înainte, mâinile în şold, arătătorul ridicat) expresia iritată a feţei sau tonul furios al vocii. Toate acestea transmit o ameninţare, iar reacţia biologică naturală va fi de activare a creierului inferior. În schimb, o postură cât mai relaxată (corpul înclinat pe spate, picioarele încrucişate, braţele deschise), însoţită de cuvinte pline de empatie, transmit lipsa ameninţării şi domolesc reactivitatea creierului inferior. Autorii ne recomandă o tehnică pe care au folosit-o mulţi părinţi ajunşi în cabinetul lor şi care a dat rezultate: să te poziţionezi mai jos de nivelul ochilor copilului. Mai mult, acest tip de abordare se pare că îi linişteşte şi pe părinţi.
    2. Validează. Copiii au nevoie de noi să ne acordăm la starea lor internă, să le validăm emoţiile, şi să rezistăm tentaţiei de a le minimaliza, bagateliza sau chiar nega. Mai ales când fac alegeri nechibzuite. Principiul este simplu: mereu spunem DA emoţiilor, NU şi comportamentelor.
    3. Taci şi ascultă. Atunci când copilul se află sub asediul unor emoţii puternice, partea logică a creierului său superior nu funcţionează complet. Unul dintre cele mai puţin eficiente instumente este acela de a vorbi şi de a recurge la explicaţii logice. Un copil supărat este deja suprastimulat senzorial, iar vorbăria noastră îl face să se simtă şi mai copleşit.
    4. Reflectă ceea ce auzi. În această etapă, practic reflectăm ceea ce ne-au spus copiii, astfel încât să ştie că i-am ascultat: “Înţeleg ce spui, te-ai supărat foarte tare când ţi-am spus că trebuie să plecăm de la petrecere.” sau “Nici nu mă miră că te-ai supărat şi eu m-aş fi simţit la fel.”

Redirecţionarea - următorul pas către o disciplină fără dramă şi haos emoţional.

Odată ce ne-am conectat cu copilul, l-am ajutat să se liniştească, iar el a trecut de la reactivitate la receptivitate, abia atunci este momentul să redirecţionăm:

  • Redu numărul de cuvinte: fii succint, prelegerile lungi nu îl vor determina să asculte mai bine! Abordăm comportamenul şi emoţiile din spatele acestuia, după care trecem mai departe.
  • Emoţii acceptate: să îi ajutăm pe copii să facă diferenţa între emoţiile şi acţiunile lor. Poţi să simţi orice, dar nu poţi face mereu ce îţi vine să faci.
  • Descrie, nu prescrie: arătăm ceea ce vedem şi apoi îi rugăm pe copii să ne ajute să înţelegem ce se întâmplă.
  • Implică-ţi copilul în procesul disciplinar: roagă-l pe copil să îşi analizeze acţiunile şi îndeamnă-l să reflecteze la o modalitate prin care ar putea evita problema pe viitor.
  • Reformulează un nu într-un da condiţional: copilul nu primeşte ceea ce îşi doreşte imediat, dar va primi în curând un răspuns pozitiv. Negocierea nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă de respect pentru copil şi dorinţele sale.
  • Evidenţiază aspectele pozitive: acorzi importanţă şi atenţie momentelor în care copiii au un comportament adecvat sau iau deciziile potrivite.
  • Creativitate în abordarea situaţiei: o atitudine jucăuşa va detensiona mereu momentul. Copiii adoră să ne vadă în posturi caraghioase.
  • Transmite instrumente de mindsight: este nevoie să ne învăţăm copiii să se supravegheze singuri şi apoi să găsească soluţii în baza conştientizării stării lor interioare. “Nu trebuie să te blochezi într-o situaţie negativă; nu trebuie să fii victima evenimentelor exterioare sau a emoţiilor interioare; îţi poţi folosi mintea pentru a schimba ceea ce simţi şi cum te comporţi. “

Ar mai fi multe de spus, dar deja m-am întins cu acest articol mai mult decât mi-am propus.  Este o carte pe care aş recomanda-o oricărui părinte, scrisă cu multă empatie pentru noi, părinţii, şi pentru munca grea pe care o depunem în creşterea copiilor noştri.

Lectură plăcută şi disciplinaţi inteligent! 🙂

Sursa foto: aici

Similare

Tags: cărţi disciplină parenting
Join Discussion
10 2

Article by Denisa

Bună! Eu sunt Denisa și îți urez bun venit în lumea mea! Îndrăgostită de familia mea, de cărți, de dezvoltare personală și psihoterapie scriu cu pasiune despre lucruri frumoase sau mai puțin frumoase, despre povești de viață pe măsură ce le trăiesc. Sunt consilier de dezvoltare personală și psihoterapeut integrativ în formare, așa că dacă ți se pare că te pot ajuta cu ceva, dă-mi de știre folosind formularul de contact.

Previous Story5 motive pentru care să participi la evenimente cu şi pentru mămici Next StoryAmintiri cu arome orientale şi un restaurant cu mâncare bună şi preţuri decente (recomandare)

Comments

  1. Anca august 30, 2017 Răspunde

    Nu dtiam de cartea aceasta, dar mi-ai starnit interesul prin acest articol. Multumim de recomandare!

    • Denisa august 30, 2017 Răspunde

      Eu o aveam de un an şi ceva în bibliotecă, dar abia acum am reuşit să mă apuc de ea. :)) E foarte bună!

  2. Nico august 30, 2017 Răspunde

    Articolul tau a venit la fix! De dimineata am de-a face cu o situatie mai "sensibila" cu fiica mea. Am gasit multe explicatii la problemele cu care ne confruntam deseori. Oricat de mult incercam sa facem lucrurile asa cum trebuie... nu reusim de fiecare data. Diana vine cu supararile si furiile ei, eu cu ale mele. Si mi se intampla sa uit ca disciplina se face exact cum este prezentat in aceasta carte. Imi este foarte util articolul tau, am sa-l recitesc . Multumesc!

    • Denisa august 30, 2017 Răspunde

      Să ştii că şi eu mă întorc adeseori la articol ca să îmi reamintesc unele lucruri atunci când îi apucă isteriile pe ai mei. Ce îmi place mie la cărţile de parenting, este că învăţ multe lucruri despre mine în general şi despre cum pot aborda relaţiile cu copiii, dar şi cu adulţii. Ce mi se pare şi mai fun, este că uneori parcă e nevoie să citesc undeva nişte lucruri atât de simple, dar care mie nu îmi dau prin cap..Mă bucur că ţi-a fot de ajutor articolul! Cred că ai găsi multe sugestii în carte şi despre cum să o dai la pace cu adolescenţii. Multă baftă! :)

  3. Adina august 30, 2017 Răspunde

    Nu am mai auzit de aceasta carte pana acum, insa as vrea sa o rasfoiesc. M-ai prins!

    • Denisa august 30, 2017 Răspunde

      Eu aş împrumuta-o cu drag, însă este deja însemnată cu ceea ce mi s-a părut mie important. :)

  4. Miruna august 30, 2017 Răspunde

    Felicitari pentru articol! Off, dar ce ne facem atunci cand ne aflam intr-o stare conflictuala si noi, parintii, suntem obositi, infometati, iritati etc? Aici e dilema mea: cum sa iti gasesti atata zen si sa poti gestiona in pace astfel de situatii?

    • Denisa august 30, 2017 Răspunde

      Hmmm...greu de spus! Nici măcar autorii nu spun că nu vom mai greşi din când în când. Ba chiar povestesc cum o mai dau şi ei în bară uneori şi că dacă nu ne manifestăm agresiv, copiii au de învăţat şi din asta. Cred că în momentele alea ar trebui să ne tratăm cu la fel de multă empatie, fix ca pe copii, iar ca măsură de urgenţă să încercăm să luăm o pauză şi să ieşim din situaţie. Ne ocupăm de reactivitatea creierului nostru inferior, punem la treabă cortexul prefrontal şi apoi revenim lângă copil. Uşor de zis, greu de făcut, ştiu! Încercăm şi noi atât cât ne ţin puterile şi nervii, dar chiar dacă nu ne dăm seama şi nu suntem perfecţi, eu cred că toată strădania noastră nu e în zadar! :))

  5. Anna Casian-Musteaţă august 31, 2017 Răspunde

    Nu stiam nici eu de aceasta carte. Interesanta! Trebuie sa o caut neaparat!

    • Denisa septembrie 4, 2017 Răspunde

      Eu am găsit foarte utilă explicaţia aceea cu reactivitatea creierului inferior. Pur şi simplu, uneori chiar simt că am o gâlmă în loc de creier! :)))

Cancel Reply

(not be shared)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cauta un articol

Facebook

Facebook

Abonare E-mail

Vei primi notificari pe e-mail, despre fiecare postare noua.

Alătură-te celorlalți 22 de abonați

Ultimele Articole

  • Femei Imperfecte - grup de suport și dezvoltare personală pentru mame

    Despre o prietenie și Femei Imperfecte – grupul de suport și dezvoltare personală pentru mame

  • IMG_20201231_165023

    Dacă suntem sănătoși, atunci să privim cu recunoștință în urma lui 2020

  • IMG_20201215_113821

    Bilanț după primele 3 luni de viață de catier în Haarlem și aproape 5 luni de Olanda.

  • rutina-de-diminață

    5 beneficii pe care mi le-a adus rutina de dimineață(Ajută-te pe tine însăți, femeie #3)

  • IMG_20201201_095940

    Gânduri cu ocazia primului 1 Decembrie petrecut departe de România.

Scriu despre

alimentație sănătoasă alăptare autocontrol blog blogging cadouri campanie comunitate conștientizare copii copiii cuplu călătorii cărţi educaţie emoţii eveniment feminitate fotografii de familie frumuseţe handmade informaţie investiţie iubire necondiţionată maternitate mămicie noi doi Oana Moraru parenting relaţie responsabilitate reţete reţete fără zahăr sănătate sărbătoare teatru Tv vacanţă viaţa e frumoasă vulnerabilitate work at home moms zile din viața noastră îngrijire şcoală pentru bloggeri şcoală pentru părinţi

Discuţii, discuţii

  • Natalia la Despre o prietenie și Femei Imperfecte – grupul de suport și dezvoltare personală pentru mame
  • Ada la Despre o prietenie și Femei Imperfecte – grupul de suport și dezvoltare personală pentru mame
  • Denisa la O confesiune și un pas în spate
  • Ada la O confesiune și un pas în spate
  • Denisa la Mersul pe bicicletă este prea amuzant ca să îl luăm în serios

Categorii

  • A fi părinte
  • Campanii
  • Evenimente
  • Feminitate
  • Utile

Caută

Linkuri utile

  • Politică de confidențialitate

Arhivă

ianuarie 2021
L Ma Mi J V S D
« dec.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Copyright DenisaMănica.ro | Web-Design by Cloudberries.ro