Acum că s-a încheiat, vreau să vă povestesc despre #SeptembrieFărăZahăr.

Am intrat în Gașca fără zahăr a Flaviei de la Noi Doi și Bebe cu o oarecare reţinere. Şi asta pentru că mă ştiu cu nişte tendinţe naturale de a face fix opusul atunci când mă aflu sub incidenţa unei interdicţii.

Ideea campaniei a fost conștientizarea cantității mari de zahăr cu care ne bombardăm organismul zi de zi. Inclusiv atunci când facem alegeri mai puțin dulci. Adevărul este că nu putem evita zahărul, oricât de mult ne-am dori noi. El este peste tot. În sosuri, conserve, pâine, etc..Nu cred că e un secret că zahărul este folosit pe post de conservant. Doza zilnică pentru un adult este de 5 lingurițe. Dacă una dintre cele mai consumate băuturi răcoritoare, recipient de 500 ml, conţine 16 linguriţe de zahăr, faceţi voi calculele..

De ce am acceptat provocarea?

Eu şi zahărul am început să ne înstrăinăm în urmă cu 2 ani. A fost un proces treptat. Am început prin a-l folosi din ce în ce mai puţin, deserturile fiind permise doar în weekend. Apoi am rărit-o şi cu deserturile, atât de mult încât o pungă de zahăr expira prin sertar. L-am înlocuit cu zahărul brun. Apoi am început să folosim mierea, sau pasta de curmale pe post de îndulcitori. Copiii aveau liber la cumpărături de dulciuri din comerţ tot în weekend. Doar un singur produs. De un an, de când ne-am şi mutat în câmp, fără magazine prea multe la dispoziţie, suntem şi mai bine. Acasă adică, pentru că la grădiniţă nu pot controla prea mult alimentaţia copiilor. Dar şi acolo prăjiturile sunt preparate în bucătăria restaurantului, prin urmare cu mai puţin zahăr decât ceva ambalat. Pe cei apropiaţi i-am rugat să înlocuiască darurile în dulciuri cu fructele.

Şi totuşi, mereu este loc de mai bine. Aveam dovada că abstinenţa funcţionează. Cantitatea de zahăr tolerată de organism era din ce în ce mai mică, chiar şi atunci când îmi dădeam undă verde. Povestea aceea cu zahărul-drog legal nu mi se pare chiar ceva de domeniul fantasticului. Am simţit pe pielea mea cum în perioadele în care săream calul, în zilele următoare intram într-o stare vecină cu sevrajul. Pe mine m-a speriat puţin treaba asta. Aşa că, această campanie mi-a atras atenţia din primul moment în care am auzit de ea. Poate o ocazie pentru mine să trec la nivelul următor.

Ce obiective mi-am setat?

• Să îmi înving pofta de dulce mai mult decât o făceam deja. Să rezist cât mai multe zile şi să îmi testez limitele.
• Limitarea consumului de dulciuri din comerţ.
• Mi-am păstrat libertatea de a folosi mierea pe post de îndulcitor. Nu am făcut-o, pentru că între timp am rămas fără şi nu am mai ajuns la sursă.

Momente de cumpănă şi cum am reuşit să trec peste ele.

În weekend-uri mi-a fost cel mai greu. Mai ales atunci când ieşeam în oraş şi tentaţiile mă ispiteau la tot pasul. Chiar în cea de-a doua zi de campanie am luat masa la restaurantul nostru preferat. Am înghiţit în sec la vederea desertului din partea casei. Am strâns din dinţi şi am sperat ca restul familiei să îl termine cât mai repede.

Câteva zile mai târziu, copiii primeau un platou cu prăjiturele preparate în casă. Un chin până au dispărut din faţa ochilor mei. Chiar şi acum mă întreb ce gust aveau, pentru că arătau atâââât de bine. 😀

Într-o seară, nu ştiu ce i-a venit bărbatului de a adus în casă o ciocolată neagră. Nu prea mai facem din astea. L-am forţat să o înfulece pe loc, de i s-a făcut rău apoi.

La lecţia de actorie a Ioanei Ginghină aveau un colţ cu bunătăţi. Îţi ploua în gură şi ţi se înmuiau picioarele de plăcere doar la vederea lor. Le-am privit în ochi sfidător, dar mărturisesc că gândurile necurate m-au părăsit definitiv abia după ce am părăsit incinta.

Am rezistat cu greu celor două pauze de dulce de la Webstock 2017. Adevărată blasfemie ce-au făcut oamenii cu mine acolo. La a doua eram sfârşită de poftă, bine că mi-au luat-o alţii înainte şi nu am mai apucat nici măcar o firimitură de brioşă sau macaron.

Ca să nu calc strâmb de prea multe ori, mi-am potolit pofta de dulciuri cu crumble de mere sau prune fără să adaug nici un îndulcitor, dar şi cu o reţetă adaptată de fursecuri cu stafide.

Când s-a dus #SeptembrieFărăZahăr pe apa sâmbetei?

În a opta zi a lunii. Nemâncată de câteva zile deja, am ales de pe raftul magazinului un corn cu cremă de şampanie. Nu cred că era musai, aş fi putut sări peste el sau aş fi putut face o alegere mai inspirată. Tot pe fond emoţional, a doua zi nu am rezistat să trec pur şi simplu pe lângă o îngheţată Puro&Bio.

Mini-vacanţa din Atena de la sfârşitul lunii. Acesta era un eşec asumat oarecum. Nu mi-am propus de la bun început să evit dulciurile în zilele acelea. Am optat totuşi pentru prăjituri homemade sau îngheţată artizanală, care nu îţi rămâneau în gât cu dulceaţa lor. Am încercat să mă limitez la câte un desert pe zi. Atunci când m-am întins, nu prea mi-a priit.

La Webstock, pe seară, nu am mai rezistat unei îngheţate. Mai ales pentru că îmi era foame.

Ce m-a învăţat #SeptembrieFărăZahăr:

• Din când în când, un desert de calitate (chiar şi cu zahăr) şi servit în porţie mică, poate satisface pofta de dulce pentru multe zile. Numai să înveţi să îl savurezi şi să fii prezent acolo cu toate simţurile. Nu degeaba se spune că cele mai bune deserturi sunt acelea pe care le împarţi cu prietenii. Acum îmi e clar că nu cantitatea contează, ci calitatea.
• Nu mă mai atrage orice desert din comerţ. La puţine simt şi alt gust în afară de zahăr.
• Sunt mai tentată să cedez unui desert atunci când îmi e foame.
• O banană poate să fie soluţia de urgenţă în caz de leşin după un desert. Asta am aflat-o de la Flavia şi chiar funcţionează.
• Cred că pot să spun că am făcut trecerea definitivă la ciocolata neagră cu un conţinut cât mai mare de cacao.
• Am devenit şi mai vigilentă cu etichetele produselor înainte de a le pune în coşul de cumpărături şi încerc să găsesc variante fără zahăr.
• Am observat că zahărul alterează gustul autentic al alimentelor. Le face mai prietenoase pentru papilele gustative, făcându-ne să consumăm o cantitate mai mare decât ne-ar fi necesară.

Ce urmează?

Mă simt motivată să continui pe acest drum. Nu intenţionez să elimin cu totul dulciurile din alimentaţia mea, dar îmi propun ca atunci când le voi mănânca să nu înghit zahăr cu pumnul. Şi nici etichetele nu o să scape de atenta monitorizare .

Cam aşa mi-a fost mie în #SeptembrieFărăZahăr. Bonus, am scăpat de câţiva cm de pe coapse. Centimetrii care s-au ţinut departe chiar şi după zilele de exces culinar din Atena. Despre kg nu pot să spun prea multe, pentru că nu am reuşit să mă cântăresc. Cântarul meu nu mai funcţioneaza de cel puţin un an.

La final îți lansez și ție provocarea de a monitoriza pe parcursul a 2-3 zile cantitățile și formele sub care zahărul se strecoară în alimentația ta. Curios de rezultate?

Sursa foto:aici.