La câțiva ani distanță (unii buni aș spune) de la momentul ieșirii oficiale de pe băncile ei, școala a căpătat noi valențe pentru mine. După ce am dat piept cu viața reală, mă bântuie un sentiment greu de definit. Pe de o parte sunt recunoscătoare pentru tot ce am reuşit să acumulez în școală, pentru cultivarea anumitor competențe, pentru valorile sănătoase pe care le-am deprins, pentru lărgirea orizonturilor și pentru portițele care mi s-au deschis, pentru prieteniile care rezistă și astăzi. Pe de altă parte, toate acestea sunt ușor puse în umbră de sentimentul că se putea mai mult. Mi-aș fi dorit ca școala să fie un loc mai puțin patronat de note goale, cu un proces de predare-învățare care să fi stimulat (mai mult) gândirea, în detrimentul memorării mecanice a noțiunilor. Gândirea se poate învăța și dezvolta în școală. Dar cât de mult țintește către acest ideal sistemul nostru de învățământ?!? Prea puțin, aș spune. Și nici nu ai nevoie de o capacitate de analiză prea mare ca să îți dai seama de lucrul acesta.

Din postura de părinte, situația îmi pare și mai încîlcită. Rămâi perplex în fața sistemului care încă bâjbâie și e departe de a-și fi găsit calea. Ce te faci cu copilul? Te gândești că deocamdată este mic, că mai întâi va merge la grădiniță, că nu va intra direct în pâine. Îți spui că acum este vorba despre joacă și socializare, lucrurile mai serioase încep abia peste câțiva ani, la școală, că vezi tu în ce direcție o s-o iei atunci. Dar oare este așa? Câți dintre noi suntem conștienți că programele școlare depășite operează încă de pe acum? Câți dintre noi cunoaștem stadiile de dezvoltare ale copilului mic și că bazele succesului şcolar se pun din primii ani? Câți înțelegem ceea ce prevăd aceste programe și ce ar trebui sa prevadă? E mai ușor și acum, ca şi atunci, să credem și să nu cercetăm?

Din fericire, pentru noi, dar mai ales pentru copiii noștri, mai există oameni care ne pot ajuta să facem puţină lumină în tot acest haos. Oana Moraru este unul dintre ei şi nu vorbeşte din poziţia unui simplu observator, ci din experienţa ei directă cu sistemul de învăţământ, unde în cei peste 20 de ani a lucrat ca învăţătoare şi profesoară de limba română. Este mentor educaţional şi în 2007 a înfiinţat în Călăraşi Şcoala Helikon. Aceasta este o alternativă privată, care funcţionează pe baza programei naţionale, dar care a fost adaptată predării interactive şi completată cu programe internaţionale, metode şi sisteme de evaluare promovate de cele mai apreciate şcoli la nivel mondial.

Eu am auzit de Oana Moraru din like în like (ca o mamă facebook-istă ce mă aflu 🙂 ), dar prima dată am ascultat-o pe nerăsuflate prin vară, la un eveniment destinat părinţilor din Social Media. Atunci am aflat despre ferestrele de oportunitate. Acesta este un concept pe care Oana mi se pare că îl dezbate destul de frecvent în articolele, prezentările, atelierele sau conferinţele ei. Apoi a mai sădit ea un pui de nelinişte în sufletul meu de mamă. Era ceva pe care îl intuiam într-un fel, dar pe care nu îl puteam identifica şi denumi exact. Este vorba despre perocuparea noastră, a părinţilor, de a ne îngriji de sănătatea, integrarea şi adaptarea emoţională şi socială a copiilor noştri, dar pe altă parte pierdem din vedere pregătirea intelectuală. În primii 6 ani de viaţă, copilul îşi formează şi dezvoltă abilităţi cognitive esenţiale, “educația timpurie are o pedagogie aparte și pretenții de știință “. Aceasta era una dintre concluziile la care Oana Moraru ajunsese în urma atelierelor de evaluare a preşcolarilor, pe care le-a desfăşurat anul trecut prin toată ţara. Le găsiți pe toate prezentate pe larg într-un  articol  pe blogul ei, Vocea Părinţilor. Vă recomand să îl citiţi. Vă avertizez că nu e uşor de digerat, dar aceasta este realitatea pedagogică în care cresc cei mai mulţi copii. Încă, din păcate.

Anul acesta Oana Moraru a pornit un fel de turneu național de conștientizare și educare a tururor celor care au în grijă copii. Pe 26 Martie vine la București cu un atelierul aplicat pentru părinți și educatori, “Copiii sub 6 ani – Anii de grație”. Oferta Oanei este destul de tentantă:

DACA ALEGI SA FII PREZENT, IATĂ CU CE VEI PLECA ACASĂ!

• 7 scenarii diferite, pentru cele 7 zile ale săptămânii!
• Informații documentate științific despre cele mai importante pietre de hotar în dezvoltarea preșcolarului;
• Tehnici de conștientizare a obiectivelor pentru fiecare interval de vârstă care marchează un salt cognitiv, fizic sau emoțional;
• Strategii, jocuri și activități pentru stimularea inteligențelor, a atitudinii față de învățare și a operațiilor gândirii;
• Modalități specifice de a coopera cu cel mic, de a regla comportamentele nedorite și a le întări pe cele pozitive;
• Setul de 7 scenarii zilnice pentru stimularea tuturor ariilor de dezvoltare hotărâtoare pentru succesul școlar de mai târziu;

Suportul de curs conține toate informațiile, grafice și orare posibile ale activităților cu copiii – atât pentru educatoare, cât și pentru părinți. Plecați acasă cu un portofoliu și bibliografie pe termen lung!
Cost atelier: 420 lei – inlude masa de prânz, pauze de cafea și broșura – suport de curs.
Reduceri pentru grupuri, cupluri și cadre didactice!

Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului.

Înscrieri aici.

Eu voi fi în sală pentru că aleg să mă implic în educația şcolară a copiilor mei. Numai că nu ştiu exact de unde să încep şi îmi e teamă că voi rata prea multe oportunităţi până să mă dezmeticesc. Oana Moraru cam asta face, şcoală cu noi, părinţii! Cred că dacă părintele are un obiectiv clar, va şti cum să îşi îndrume copilul şi ce să le ceară celor care se ocupă de educaţia lui. Costul atelierului nu este unul tocmai mic, dar sunt convinsă că fiecare dintre noi a investit, măcar o dată în viața lui de părinte, o sumă cel puțin la fel de mare într-un lucru material de care copilul s-a folosit doar o perioadă scurtă de timp. Investiția în educație nu cred că se va deprecia vreodată.

LE: 10 dintre cititorii blogului pot beneficia de bilete reduse (300 ron) la unul din atelierele susţinute la Bucureşti în weekendul 25-26 Martie . Trebuie doar să îmi daţi de ştire printr-un comentariu . 🙂