Au trecut 10 ani de când ne-am privit ochi în ochi prima dată. Tocmai ce s-au împlinit. Eram într-un loc în care nu aș fi crezut vreodată că pot întâlni un bărbat pretabil unei relații de câteva zile, darămite pentru o viață întreagă. Într-un club. Şansele s-ar fi redus considerabil dacă punem la socoteală frecvenţa ieşirilor mele de acest gen.
Eram amândoi în ultimul an de facultate şi în acea perioadă din an în care avem aceeaşi vârstă. Eu tocmai împlinisem 22 ani, el se pregătea de 23. Nu ne-a luat mult până să ne dăm seama că nu prea ne mai vedem altfel decât împreună. Vreo 4 luni, așa. Apoi nu am vrut să mai stăm unul fără altul și am început să ne costruim o viață. Nu știu dacă cea pe care o avem acum. Aveam prea puțin ca să îndrăznim să visăm atât de departe. Ne aveam pe noi, tinerețe și entuziasm. Iar în cluburi nu prea am mai ajuns de multe ori de atunci.
Perfect de imperfecţi, dar potriviţi unul pentru altul.
Suntem firi diferite. El agitat și dependent de control, eu la polul opus. Cred că fiecare cuplu are secretul lui, nu ştiu dacă acesta este al nostru. Ştiu doar că minţile noastre s-au acordat încă de la început. Uneori avem același gând, în același timp, până când unul dintre noi îl pune în cuvinte și îl dă în vileag.
Nu suntem nici cuplul perfect. Avem momentele noastre de criză. Din când în când ne mai transformăm în două pietre tari, iar dragostea noastră se lasă cu năbădăi. Am spart geamuri, am produs daune unor lucruri noi, iar recent eu l-am luat la țintă cu un sfert de pepene verde. Și am scos la înaintare şi cuvântul cu D. Deși nici eu nu credeam o iotă din ce îmi ieșea din gură în momentele acelea de nebunie. Pentru că încă mai sper să murim de bătrânețe, atunci când copiii nu vor mai avea așa mare nevoie de noi. Ca să ne putem duce liniștiți, măcar unul după altul dacă nu deodată.
Până atunci sper că mai avem multe de trăit. În primul rând, sper să supraviețuim acestei perioade cât încă mai sunt copiii mici. Teama de a nu da greș în educația copiilor noștri este percepută diferit de firile noastre distincte. El ar ține frâiele mai strâns, eu dimpotrivă, văd calea asta nepotrivită. El îmi reproșează că am prea multă răbdare cu ei și le dau prea mult din mine, eu că petrece prea puțin timp cu ei și se pierde repede cu firea. Eu am nevoie de el calm și răbdător să mă suplinească atunci când am ajuns la limită, el este deja nervos că am ajuns în situația asta. Deși la nivel de principiu suntem de aceeași parte a baricadei, în practică ecuaţia echilibrului rămâne greu de soluţionat.
Se întâmplă în curând..
Pe 29 octombrie, Pagina de Psihologie în colaborare cu Mozaic Media și Salvați Copiii ne invită la cel mai important eveniment pentru sănătatea relațională a familiei, organizat anul acesta în România. CULTIVAREA INTELINGENŢEI PARENTALE prin curaj, compasiune și conectare este o conferinţă de o zi despre: nevoile reale ale copiilor, flexibilitatea și inteligența parentală, impactul relației de cuplu asupra dezvoltării și sănătății copilului, dar și despre sănătatea emoțională și relațională a întregii familii.
Eu abia aştept să o ascult pe Urania Cremene, care a atins punctul sensibil. Cred că am adunat deja prea multe restanţe la capitolul acesta.
Până să apară copiii, cuplul părea a fi un întreg, în care cei doi își terminau unul altuia propozițiile. Mai apoi, unul sugerează căciulița pe cap, celălalt susține călirea. Unul consideră că răsfățul este nociv și acționează mai dur, în timp ce celălalt își ia puiul în brațe, ferindu-l de cearta arțăgoasă… Și acesta este numai începutul.
De ce avem stilul parental pe care îl avem și cum influențează aceste diferențe dinamica în cuplu? Ce impact au aceste diferențe asupra felului în care ne educăm copiii și ce se întâmplă pe termen lung? Cum putem ajunge la un consens, acolo unde pare că nu există niciunul? Vino să afli toate acestea..
Iar Gaspar Gyorgy (psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional) şi Diana Stănculeanu (psihoterapeut) sper să mă împrietenească şi mai mult cu ce înseamnă de fapt inteligenţa parentală şi, mai ales, cum să o pun în practică.
Informaţii despre eveniment.
Program:
09:30-10:00 Înregistrarea participanților
10:00-11:30 Importanța sănătății sexuale: despre corp, emoții și relații în educația sexuală a copiilor (Diana Stănculeanu)
11:30-11:45 Coffee break
11:45-13:15 Stilurile parentale – impactul lor în cuplu și în relația cu cei mici. (Urania Cremene)
13:15-14:30 Pauza de prânz
14:30-16:00 Inteligența emoțională – cum îi putem ajuta pe copii să se împrietenească cu emoțiile. (Gaspar Gyorgy)
16:00-17:00 Q & A – întrebări și răspunsuri
Locație:
Înscriere:
Data limită de înscriere: vineri, 27 octombrie, completând datele în acest formular.
Taxa de participare este de 200 lei.
Pe pagina de Facebook a evenimentului puteţi rămâne la curent cu noutăţile despre această conferinţă.
Credit foto: XMedia Studio
Dacă ţi-a plăcut articolul pe care tocmai l-ai citit şi ai vrea să prinzi de veste imediat ce se publică următorul, te invit să urmăreşti şi pagina de Facebook a blogului.
Ce cunoscut sună! Nu cred că există cuplu perfect-eu cel puțin n-am întâlnit încă-dar cred că ușor și cu răbdare se poate trece peste momentele grele. Copiii, și mai ales educația lor, sunt un subiect de discuții aprinse, de foarte multe ori. Important este să nu uităm că tragem în aceeași direcție :)
Aşa e, Andreea! În afară de faptul că suntem structuraţi altfel femei vs. bărbaţi, aducem în creşterea copiilor noştri stilurile în care noi înşine am fost crescuţi. Pe mine mă sperie puţin deconectarea asta, pe care nu prea ai cum să o eviţi. Timp pentru noi rămâne foarte puţin.. :)