Alertele mereu acolo pe ecran, au fost şi la mine motivul principal pentru care am dezinstalat aplicaţia. Nu puteam să le ignor şi intram automat.
Nu pot decât să te felicit, eşti la un alt nivel! 🙂

Tentatia de a sari la primul clopotel de alerta de pe smartphone mi-au dezvoltat-o in timp. De exemplu, in pauza de masa poate sa sune cat vrea. Nu ma ridic. Cand discut cu cineva si aud apelul termin fraza si apoi ma uit.

Oooo, da! Felicitări şi spor! Se zice că este ideal să înlocuieşti un obicei mai puţin bun cu unul bun. Şi să ştii că astrele s-au şi aliniat. Nu ştiu ţie cum ţi se pare, dar mie nici nu îmi mai apar atât de multe lucruri în News Feed. Mă limitez la notificări şi sunt mult mai eficientă. Mai răruţ că-i mai drăguţ! 😉
Mulţumesc că ai trecut pe aici! 🙂

Şi eu intru din telefon, dar mult mai puţin şi nu mă mai păcăleşte atât de mult să rămân pe acolo. Îmi plăcea mai mult când aveam aplicaţia instalată. Pentru moment, la mine funcţionează treaba asta. Acum trebuie să fiu atentă puţin, pentru că am impresia că migrez spre Netflix. :)) Iar articolul tău mi-a fost foarte util din punctul acesta de vedere, mi-a atras atenţia asupra noii dependenţe. Care nu este nici ea atât de nouă. În tinereţe am mai trecut prin asta. Doar că atunci se numea VPlay. :)))
Şi eu mă gândesc la Liviana Tane de fiecare dată când scriu. Şi mă bucur să o citesc pe blogul ei! 🙂

Oooo…dar şi mie îmi place în continuare Facebook-ul! Uite, fără el nu te-aş fi descoperit pe tine. 🙂 Dar cum ai spus şi tu, mult prea mult! Treaba este că eu nici nu postez mare lucru acolo, doar „consum” la greu. Uneori mă surprind urmărind discuţii care nu mă privesc, doar să am activitate pe Facebook. Ceea ce mi se pare horror!
Logic, noi nu putem să ne rupem cu totul, dar nu ne-ar strica un scroll mai la obiect. Şi hai să fim serioşi, cu câţi oameni din online stabilim apoi şi o legătură adevărată?!?
Mulţumesc că ai trecut pe aici! Abia aştept să citesc şi despre cum au decurs lucrurile la tine. Şi poate data viitoare,când mai aterizez şi eu pe acasă, ne şi vedem. Măcar cât o sesiune de Facebook şi tot am pune ceva în loc! :))

Eu l-am molipsit puţin şi pe soţul meu. :))) Dar ceea ce a pus capac este imaginea cu mama stând lângă mine, iar eu pe Facebook. Nu avem noi o super relaţie, nu pot discuta cu ea chiar orice. Dar nu mai sunt la prima tinereţe..mă gândesc cu groază că momentele împreună ne sunt numărate. De cele mai multe ori dădeam scroll aiurea. Apoi mă mai şi încărcam cu diverse energii şi îmi pierdeam focusul.
Mai intru şi acum, tot de pe telefon, dar experienţa nu mai este atât de prietenoasă şi ies muuuuuult mai repede! Şi am devenit mult mai selectivă cu click-ul. Nu ştiu cât mă va ţine…eu sper că mult. Poate, totuşi, scrii şi tu despre cum ai redus.
P.S: remember guest post-ul pe care ţi l-am promis? Sper să ţi-l pot trimite în curând. Măcar va fi ceva palpabil… 🙂

Hai ca nu seamana deloc, ma facusei curioasa :)). In afara de chestia ca am zis ambele ca telefonul e ca o extensie… Ceea ce inseamna ca expresia asta e un cliseu. Deja sunt cu gandurile la lectiile Livianei Tane. :))

Apropo de clisee, de cand citesc multe bloggerite, observ foarte repede cliseele de exprimare. Imi sar in ochi imediat. Asta nu inseamna ca eu nu folosesc. Sunt plina, le observ si la mine dupa ce public. :))

Apropo de facebook, eu intru la fel de des din browser de pe telefon. De fapt, aplicatia in sine nu imi place. Aproape ca nu o folosesc. La mine au mers foarte bine weekend-urile offline, in plus am inceput sa nu intru nici vinerea ca il las pe Tudor sa stea acasa cu noi. Eu ori intru cat vreau, ori nu intru deloc. Altfel nu pot. :))