Era așezată pe spate, cu picioarele răsfirate și capul întors în direcția opusă, spre fereastră. Se trezise. Când am ajuns în dreptul ei, simțeam nevoia să o ating, să o cuprind și să o asigur că sunt acolo. Să simtă că mă are, chiar dacă nu pot sta în permanență lângă ea. Mi-am apropiat arătătorul de mâna ei. Cum l-a simțit, l-a apucat cu hotărâre și și-a închis repede palma peste el. Și atunci am simțit că mai pot, deși nu mai eram sigură cine cui dădea putere. Printre firele și ticăitul aparatelor, aceea a fost prima noastră atingere. Prima noastră întâlnire mai intimă, la 2 zile după ce încetasem să mai fim una.
În timp ce mamele colege de rezervă își aveau puii la un braț distanță, eu făceam ture nerăbdătoare pe la Terapie Intensivă, pândind vreo veste bună, fie ea cât de mică. Oscilam permanent între stăpânire de sine și sentimente de vinovăție. Aveam nevoie de oameni . Aveam nevoie de oameni care să-mi înțeleagă durerea, dar respingeam lacrimile de compasiune. Eu însămi nu îmi permiteam să plâng sau să mă plâng prea mult. De când medicii îmi spuseseră că laptele meu îi este de mare ajutor, îmi găsisem un țel. Nu îmi mai dezlipeam pompa de sâni. Iar atunci când mesele ei au căzut exclusiv în sarcina mea, am fost cea mai fericită. Chiar dacă la început laptele i-l serveam cu seringa sau biberonul, pofta cu care îl primea îmi dădea aripi.
Amedeea s-a născut la 38 de săptămâni, dar conform măsurătorile avea doar 37, 2460 gr, 44.5 cm și intra în categoria prematurilor. La asta s-a adăugat o infecție la burtică, care i-a făcut adaptarea mai lentă și timp de 5 zile a rămas sub monitorizarea medicilor pe masa încălzită din Terapie Intensivă. În salon mai era un incubator acoperit, iar pe micul lui ocupant foarte rar îl zăream. Într-una din zile am găsit-o pe mămică tare bucuroasă, așezată pe un scaun, cu bebelușul în brațe. Se aflau în a 28-a zi de spitalizare, după ce copilul se născuse la 34 de săptămâni. Era mic, dar lua în greutate și toată lumea era optimistă în ceea ce îl privea. Cele 1900 gr ale lui nu m-au speriat așa cum probabil s-ar fi întâmplat în altă împrejurare. Amedeea scăzuse și ea puțin sub 2300 gr. Fericirea mamei umplea tot salonul, iar imaginea lor făcea cât o mie de cuvinte de încurajare pentru mine..
– La 9 este doamna veche..
Mă topeam de dorul copilului de acasă și aveam inima bucăți de îngrijorare pentru cel pe care abia așteptam să îl țin la piept. Cu un ochi plângeam și cu altul mă amuzam de discuția infirmierelor pe care tocmai o surprinsesem prin ușa întredeschisă. Într-adevăr, eram doamna veche. Eu și mămica bebelușului din incubator. Deși nu o cunoșteam, simțeam un soi de solidaritate cu această femeie. Când am plecat din maternitate, am simțit că o părăsesc. Așa cum mă părăsiseră și pe mine, rând pe rând, mamele cu pui sănătoși care ocupau celălalt pat din rezerva 9.
Îmi donez ziua de naștere Asociației Prematurilor!
Niciodată nu am petrecut de ziua mea de naștere ca la carte. Sau, cel puțin, nu din câte îmi amintesc eu. Cât am fost mică, o sărbătoream mereu pe 15 august, de Sfânta Maria. Pentru că atunci era oricum sărbătoare, era bâlci în sat, iar oamenii la țară lăsau muncile câmpului deoparte. Un fel de zi liberă de la Dumnezeu lăsată. În plus, făceam rocadă cu mama și sora mea, amândouă Marii. Însă eu eram născută pe 14 august și mereu am avut oful acesta cu aniversarea de a doua zi.. Ca adult, am încercat să compensez neajunsul, dar mă obișnuisem cam tare cu ideea. Oscilam între a face din 14 august o zi specială sau a o trece sub tăcere..
Anul acesta, peste o săptămână, împlinesc 33 ani și îmi doresc ceva cu semnificație, ceva de care să îmi amintesc și la 66 ani. 🙂 Vreau să îmi donez ziua de naștere Asociației Prematurilor. Acest lucru înseamnă că orice investiție într-un cadou sau într-un buchet de flori pentru mine, mi-aș dori-o direcționată în contul asociației. Cred că ceea ce am trăit noi în cele 7 zile în care nu am putut să ne ținem copila în brațe (5 zile de Terapie Intensivă la care s-au adăugat încă 2 de stat la lampă din cauza icterului) este puțin pe lângă ce îndură familia unui copil ținut într-un incubator cu zecile de zile. Și cu toate acestea, nu a fost deloc ușor de dus. Este un amalgam de trăiri acolo, greu de pus în cuvinte. Deznădejde amestecată cu speranță, vinovăție cu spaimă, vulnerabilitate cu forță. Iar în acele momente te ajută sprijinul familiei, al prietenilor, dar și al comunității..
Copiii născuți prematur și familiile lor au multe nevoi, pe care noi ceilalți nici măcar nu le putem bănui. Asociația Prematurilor le cunoaște, dar la rândul ei are nevoie de ajutorul nostru. Dacă și voi v-ați născut în august și rezonează cu voi această cauză, poate îi dați o șansă. Puțin cu puțin se face mult! Cât despre ziua mea, îndrăznesc să vă rog să mă ajutați să donăm împreună o sumă cât mai mare unei familii cu un bebeluș născut înainte de vreme!
Contul Asociației Prematurilor – RO68BTRLRONCRT0411176001
Cu mențiunea Cadou Denisa.
Doamna veche din rezerva 9 vă mulțumește!!
Esti minunata si te felicit din suflet pentru gestul tau! Iti doresc sa ai o zi ca-n povesti!
Mulțumesc, Ada! Pentru tot, pentru discuțiile noastre, pentru sprijin, pentru inspirație. Mă simt un om norocos că te-am întâlnit. Fără oameni în jurul meu și fără toate cele de mai sus, gestul meu ar rămâne un simplu gest!Te pup!??
Felicitări pentru inițiativa! Din pacate de multe ori nu conștientizăm cat de important e sprijinul de orice fel pana cand nu ne lovim de situații mai puțin fericite. Esti un suflet frumos care indeamna mereu la sinceritate, la solidaritate, la a nu uita ca împreună avem mai multe șanse de reușită.
Am prieteni care mă susțin și îmi dau aripi.Care mă ajută să cred în mine și care mă inspiră să dau curs dorințelor mele. Acesta este secretul meu!? Da, din păcate, până nu ne lovim de anumite probleme, nu le conștientizăm nici măcar existența. Să ajutăm, atât cât putem măcar, este un exercițiu care ne lipsește. Dar niciodată nu este prea târziu să învățăm!
Te felicit pentru aceasta initiativa si iti doresc sa petreci o zi de nastere minunata ca tine. Fac tot posibilul sa ajung sa te imbratisez ?.
Te astept cu drag si bucurie, Ioana!??
Felicitari! Ce gest minunat!
Mulțumesc! Sper să fie cu succes! ☺️
Este o zi extraordinara si tu esti intr-adevar "schimbarea pe care ne-o dorim in lume". Felicitari pentru atitudine!
Mulțumesc! ?? Mi se pare atât de normală, încât îmi e și rușine să primesc toate felicitările voastre. Recunosc însă că mă și ajuta și îmi dau și mai multă încredere!?