Am plecat din România blindați. Sticle cu dezinfectant pentru mâini, cutii cu măști, o traistă plină cu medicamente. Am coborât din mașină cu măștile la gură. Și noi și copiii. Fiind într-o parcare subterană din centrul orașului, când am ieșit la suprafață, surprize, surprize. Eram singurii cu măști, scria pe fruntea noastră că nu suntem de-ai locului. Mulți oameni la plimbare sau unii lângă alții la terase, bucurându-se de zilele călduroase de vară. Relaxare ca într-o zi obișnuită de weekend. 2000 de km parcurși în două zile, dar chiar să fi ajuns într-o altă epocă? Oamenii nu păreau să știe ce se întâmplă în lume.. Si eu credeam că doar românii au rupt lanțurile cum a dat căldura.

Am trimis bărbatul la supermarket să cumpere câte ceva de-ale gurii.

– În magazin poartă măști?

– Nuuuuu…Eram singurul cu mască. Se uitau toți la mine ca la urs. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă sperii când îi văd atât de relaxați.

Statisticile lor sună mai bine decât ale noastre.

Pe 1 august, ziua sosirii noastre, Olanda raporta 431 de noi cazuri. Cifră în creștere și la ei, dar aproape de 3 ori mai puține cazuri decât la noi (1225). Sunt zile cu aproximativ 700 de cazuri, dar și cu 400. Media a fost de 500-550 pe zi de când suntem aici. Cele mai multe sunt în Amsterdam (8,5 cazuri la 100.000 locuitori raportate ieri, 03.09.2020). Haarlemul nu este la mare depărtare, este în Amsterdam Area, dar fiind un oraș mult mai mic, are mai puține cazuri (5,5 cazuri la 100.000 locuitori raportate ieri, 03.09.2020). Probabil ajută și numărul mult mai mic de turiști.

Aceleași măsuri ca peste tot.

Aș putea spune că în ultimele 2-3 săptămâni am văzut mai multe măști pe stradă. Nu chiar atât de multe, dar suficiente cât să ne ridice niște semne de întrebare. Inclusiv personalul de la hotelul nostru poartă mască, spre deosebire de acum o lună.

Nu am remarcat însă măsuri speciale, pe care să nu le fi văzut și în România. Măștile sunt obligatorii doar în mijloacele de transport în comun. Se pune accent pe păstrarea distanței. Sunt peste tot afișe cu 1.5 m distanțare, iar oamenii le respectă atât în supermarket cât și pe stradă. Au fost momente în care copiii s-au dus poate prea aproape de cineva, iar persoana a luat distanță. Magazinele au culoare de intrare și ieșire prestabilite, semnalizate și dotate cu dezinfectant. Unele dintre ele dezinfectează coșurile de mână. O altă poveste pare să fie cu terasele din centrul orașului, foarte puține respectă recomandările de distanțare. Asta și din cauza lipsei de spațiu, mă gândesc. Cel mai în conformitate cu timpurile pe care le trăim este McDonald’s (din ce am experimentat noi până acum).

În zilele cu caniculă autoritățile au transmis mesaje de păstrare a distanței și a evitării aglomerației. Într-unul dintre weekend-urile toride, am avut în plan să ajungem aproape de mare. Doar cât să ne îngropăm picioarele în nisip și să facem un castel, de mai mult oricum nu veniserăm pregătiți. Nu am mai ajuns. La ora la care ne-am pornit noi (după 11.00) poliția oprea deja accesul. Seara, am văzut pe Faceebok poze de pe plajă, cu oameni mulți, unul lângă altul, ca în stațiunile de pe la noi..

Auto-izolarea noastră, de la plan la implementare.

Noi am venit setați să respectăm recomandarea autorităților de a sta în izolare 14 zile. Nu era ca și când am fi avut prea multe cunoștințe cu care să intrăm în contact, dar nah, 2 nopți dormite prin hoteluri și pensiuni, nu știam ce s-a prins de noi. Apoi a venit canicula. Cu toată strădania și bunăvoința noastră, cele 33 de grade din interior și absența unui aparat de aer condiționat ne-au scos la plimbare în fiecare seară. Doar noi patru prin cartierele orașului, unde rar vedeai țipenie de om. Sau în parc, pe iarbă, păstrând formația și evitând contactul. În magazine am intrat mereu cu măști.

Continuăm să ne ținem la distanță.

Ne-am păstrat bunele obiceiuri și după ieșirea din izolare. În continuare păstrăm distanța atât cât este posibil, încercăm să avem mereu măști la noi dacă plănuim să intrăm în vreun magazin, ne dezinfectăm cât de mult ne amintim. Cei care socializează mai mult în perioada aeasta sunt copiii datorită începerii școlii. Andrei lucrează de acasă, cel puțin până la finalul anului. Foarte rar ne întâlnim cu oameni pe care i-am reîntâlnit sau cunoscut aici, dar ne alegem riscurile.

Recunosc că…

Pe mine tinde să mă fure peisajul. Îmi este dor de timpurile în care te puteai întâlni cu oricine, oriunde și oricând, iar relaxarea și povestea din jurul meu nu mă ajută să rămân focusată pe distanțarea socială. Mă pot descurca destul de bine în izolare cu un vraf de cărți dacă am liniște. Dar cum nu este cazul, simt nevoia din când în când de o porție mare de socializare. Acum cu atât mai mult. Zâmbetele de pe stradă, discuțiile fugitive cu părinții colegi și întâlnirile online cu prietenele mele îmi mai țin active abilitățile de ființă socială.

Și totuși…

Va veni și vremea întâlnirilor offline, a petrecerilor și a vacanțelor, sunt sigură. Momentan este important să rămânem sănătoși. Luați-vă toate măsurile pe care le considerați necesare, indiferent de ce fac (sau nu) cei din jurul vostru. Pericolul este departe de a fi trecut. Aveți înceredere în instinctul vostru de supraviețuire și, chiar dacă trăiți ultimele zile de vacanță pe anul acesta, rămâneți vigilenți.

Să ne regăsim și recitim cu bine și sănătoși!