25 februarie este despre ea, despre fetița care s-a rupt din Soare și ne-a ales pe noi să îi fim familie și cămin aici pe Pământ. Este despre fetița cu Lumină, Bucurie și Viață în priviri. Dar este și despre fericire mărginită de deznădejde. Fiecare aniversare a purtat cu ea această dualitate. Încă nu am scăpat de regretul că 25 februarie nu a fost și ziua în care ea să cunoască brațele noastre primitoare. Cu fiecare 25 februarie mai vindecăm puțin din ceea ce am trăit atunci.

Aseară, în timp ce mă întorceam spre casă, începeam să mă simt învăluită de o mantie de tristețe din ce în ce mai mare. Nu știam dacă era din cauza cursului și a emoțiilor grele pe care le experimentasem într-un timp atât de scurt sau era gândul la ziua de astăzi. Înainte de culcare, printre gene, am reușit să schimb câteva vorbe cu partenerul meu de bine și de rău:

– Îți vine să crezi? Mâine se împlinesc 4 ani! Mititica noastră a crescut. Îți aduci aminte cum ne zâmbea când ne auzea vocile? 

– Mda..nu știu ce să zic. Pentru mine au fost momente grele alea..

De fapt, asta și căutam. Să vorbim acum despre ce nu îndrăzneam să ne rostim atunci. Doar ne agățam de orice semn din partea ei. Nici nu știu dacă zâmbetul pe care mi s-a părut că i-l zăresc pe față, în timp ce noi stăteam de vorbă sub tocul ușii secției de Terapie Intensivă, a fost real sau doar în închipuirea mea.

Iubita noastră,

Cu fiecare an, ne uimești cu puterea, bunătatea și căldura ta. Acum, că te avem, ne dăm seama cât de mult ne-ai fi lipsit. Și mă întristez tare la gândul acesta.. S-ar putea spune că eu și tatăl tău te creștem pe tine, dar adevărul este că noi suntem cei care creștem privind-te și lăsându-ne priviți. Îmi amintesc cum m-am pierdut pentru prima dată în ochii tăi și în energia lor. Așa am crezut atunci. Până să înțeleg că, de fapt, abia în acel moment m-am regăsit. Erai foarte mică, să știi! Doar 2 luni și deja aveai această super putere.

La mulți ani, copilă dragă și bună!

Lumea în care ai pășit acum 4 ani să-ți fie un loc suficient de bun!

Să ai drumul lin și luminos, așa ca tine!

Să crești și să îți întinzi aripile cât poți tu de mult și încă puțin!

Să nu uiți să te bucuri, cel puțin la fel de mult ca astăzi!

Să zbori cât de sus îți va fi bine, iar când vei simți că îți pierzi direcția, lumina interioara să te readucă pe calea ta!

Foto credit: Seeds Memories.