Turnulețul din cutii de pizza își croieşte drum pe scări în jos. Omul care îl poartă pe brațe abia se întrezărește din spatele lui. De teamă să nu se prăbușească, își măsoară fiecare pas. Pare să răsufle ușurat când ajunge la destinație.

Apoi își fac intrarea cuvele de cartofi prăjiți și wedges, şniţele și copănele în crustă crocantă. Mirosul mă pălește în moalele capului, gura mi se umple de apă iar stomacul începe sa se trezească din amorţire. Înghit în sec și abia reușesc să scot banii din portofel ca să achit abonamentul lunar la înot al piciului. Mai schimb câteva vorbe cu omul din fața mea și apoi plec în căutarea unui loc de așteptare. De obicei stăm în cafeneaua care ne oferă vedere directă la bazin. În acest fel pot să mă țin la curent cu progresele lui Albert la dat din înnotătoare și să o țin pe Amedeea ferită de tentația scărilor. De data aceasta cafeneaua este ocupată aproape în întregime. Presupun că este vorba de un eveniment privat și chiar dacă masa de la geam este liberă, nu mă simt confortabil să ne amestecăm printre petrecăreţi.

Ne retragem spre zona de intrare în complex. Într-o parte este amenajat un fel de loc de așteptare, câteva scaune și măsuțe. Acum avem ocazia să le încercăm. După ce Amedeea se plictisește să pună la pământ o măsuță din plastic, dă să coboare în cafenea. Mai avem de așteptat până să se încheie ora de înot a lui Albert, așa că o însoțesc. Când ajungem din nou în cafenea, constat că bucatele cu miros ameţitor sunt acum împărțite în porții generoase. Ceea ce mă surprinde este faptul că la masă nu stau adulții pe care i-am văzut mai devreme, ci copii. Vorbesc despre simulări și testări naționale, probabil nu au mai mult de 14 ani.

Omul sfinţeşte locul sau se poate şi invers?!…

Deodată simt că mi se îneacă toate corăbiile și mă tai ca maioneza. Parcă lumea s-a dat de tot cu susul în jos. Suntem într-un club wellness, se presupune că lumea care vine aici încearcă să adopte un altfel de stil de viață. Locul ar trebui să te inspire şi să îți deschidă pofta să faci o schimbare, să alegi variante mai sănătoase. Nu mi se pare în regulă să pui la dispoziția clienților mâncare junk-food. Și nici să accepți catering de tip junk-food din afară. Este ca și cum ți-ai da cu firma în cap. Există variante de meniuri gustoase și sănătoase. Avem de unde! Ceea ce lipsește, cred că e curajul de a oferi clientului aceste variante sau asumarea unui rol în educarea lui.. 

“Oldie but goldie” în meniurile de petrecere ale copiilor..

Apoi mă întreb când o sa scăpăm și noi de clasicul acesta din meniurile de petrecere ale COPIILOR. Peste tot se vorbește despre efectele prăjelilor asupra organismului, de rata obezităţii în rândul copiilor, dar noi le punem de bunăvoie pe masă şniţel, pui shanghai, cartofi prăjiți sau pizza. Eventual și niște sucuri. Înțeleg că se prepară mai ușor și mai repede, că prăjeala este gustoasă, că nu ai cum să dai greș cu un astfel de meniu, că lor le place și îl cer. Poate se mănâncă ușor și copilul (în cazul celor mici) are șanse să plece acasă cu hainele curate. Dar sunt suficiente aceste motive ca să îi îndopăm cu alimente nesănătoase? Iar dacă sunt un must pentru copii, se pot prepara la cuptor. Şi cartofii și șnițelele, pe foaie de pergament. Iar pizza românească, din păcate, nu are prea mult a face cu rețeta originală. Am mâncat în Italia pizza. Tocmai pentru că sunt mare fan și am vrut să o testez preparată chiar la mama ei acasă. A fost delicioasă! Avea pe ea doar sos de roșii, mozarella, prosciutto, rucola și puțin parmezan. Hmm…să îmi fi dat în ţară aşa ceva, că sigur te luam la ochi! 😀

Nu sunt un guru al alimentaţiei sănătoase, dar fac eforturi să schimb ceva…

Nu scriu aceste rânduri din postura lupului moralist. Și mie îmi plac cartofii prăjiți. Și șnițelele. Și în general carnea de pui prăjită în ulei. Am crescut cu gustul lor. Pizza am descoperit-o târziu, ce-i drept. Doar că la un moment dat am ales să fie excepții în alimentația mea. Așa cum spuneam mai sus, mirosul lor mă face să salivez. Încerc să rezist tentațiilor, dar este al naibii de greu, nu îmi iese mereu! Acasă folosim cuptorul la greu, optăm pentru variantele preparate în acest fel sau la grill. În ultimul timp am descoperit multe feluri de mâncare bune și care se pregătesc rapid..Încercăm să ne educăm gusturile. Poate cel mai mare imbold îl primim când ne gândim la copii. Mi-aș dori ca ei să crească cu o alimentație sănătoasă, simplă și curată. Chiar dacă nu este ea cea mai gustoasă. Şi nici un guru al alimentaţiei sănătoase nu sunt. Pizza este un fel de călcâiul lui Ahile pentru toată familia. Pe cât posibil, copiilor încercăm să le oferim variante precum quatro formagi, pizza vegetariana sau cu ton, margherita. Dar tot pizza este, ce să zic?! Atunci aş avea nevoie de oameni care să mă tragă de mânecă şi să mă aducă pe calea cea dreaptă, nu care să mă ispitească. Şi mă aştept la lucrul acesta în primul rând din partea celor care se declară susţinători ai unui stil de viaţă sănătos.. și cu faptele, nu doar cu vorbele.

Sursa foto: aici