– Nu am timp în seara asta..Până la 22.30 nici nu cred că termin. Mâine. Facem o programare și veniți mâine..
Bărbatul privește cu mirare ceasul din perete și cu neîncredere pe omul căruia îi ceruse doar un simplu tuns. Apoi își abate privirea iscoditoare și asupra mea. Este acea privire. O recunosc dintr-o mie, aceeași pe care o afișează adeseori și exemplarul din dotare când îl anunţ în cât timp sunt gata de plecare. Este privirea bărbatului care nu poate pricepe nici în ruptul capului cum poate o femeie să stea proţăpită pe un scaun de coafor atâtea ore. Nici eu nu aş fi crezut că sunt în stare de aşa ceva până nu m-am hotărât că vreau ombre pe părul meu lung. O jumătate de zi mi-a luat!
Acum nişte ani lucram într-un hipermarket dintr-un mall. Unele dintre clientele magazinului arătau ca scoase din cutie. Primul care îţi sărea în ochi era părul impecabil. Şuviţat sau vopsit într-o singură culoare, buclat sau îndreptat cu placa. Nu mai spun de manichiura la zi şi în tendinţe, tenul îngrijit şi hidratat de stătea băţ make-up-ul. O invidie trecătoare mă încerca pe loc, dar mă afundam repede în ale mele, nu înainte să îmi promit că la un moment dat mă voi împrieteni şi eu cu saloanele de înfrumuseţare mai mult decât o făceam la momentul respectiv.
Timpul a trecut, eu m-am ales cu doi copii care (printre altele) mă toacă toată ziua şi îmi seacă toate rezervele de răbdare. Vreme de buchisit unghii, smuls sprâncene crescute neregulamentar şi alte proceduri care să ajute o femeie să arate onorabil, nu prea găsesc. Şi dacă găsesc, altele primează. Aşa că din când în când mai dau câte o fugă pe la salon. Pentru lucruri din astea basic, nu cine ştie ce complicăciuni.
În ultimele săptămâni mi s-au aglomerat câteva sesiuni din acestea de răsfăţ cum le spun eu. Mai un vopsit, mai un tratament de curățare a tenului, mai un pensat, coafat lejer pentru un eveniment etc.. și deja încep să îmi fac calculele de timp şi bani. Dintr-odată nu le mai invidiez atât de tare pe doamnele sau domnişoarele foarte aranjate. Acum ştiu ce se ascunde în spatele unei apariţii impecabile. Cunosc investiţiile şi uneori am tendinţa de a aplica şi eu aceeaşi privire nedumerită precum bărbaţii. Mai că îmi scapă și un “ce bine îmi era să fi fost bărbat!”
Lucrul acesta a pricinuit o dilemă existenţială. Nu prea mai ştiu domne’ în care tabără să mă situez! Adică mi-ar plăcea să fiu aranjată din creştetul capului şi până în vârful degetelor de la picioare, dacă se poate de cum mă dau jos din pat dimineaţa. Să trec prin faţa oglinzii şi imaginea pe care o primesc înapoi să mă facă să zburd voioasă prin casă toată ziua. Dar şi 4-5 h pe săptămână şi un salariu minim pe economie pe lună lăsat la salonul de înfrumuseţare, parcă nu mă fac să mă simt prea confortabil în carcasa mea super îngrijită. Deocamdată cred că rămân la aceleaşi practici: o escapadă pe înserate la 2-3 săptămâni (tocmai bine, scap și de nebunia de dinainte de culcare a copiilor 😛 ) şi musai înainte de un eveniment mai fiţos sau concediu. În rest mai întreţin eu cum mă pricep până ajung din nou pe mâna specialiştilor.
Voi cum o scoateți la capăt? Aţi găsit calea aceea de mijloc, care să vă şi mulţumească?
Sursa foto: aici
Eu ajung la coafor cam la două luni să mă tund pentru că am un păr complicat :) și o tunsoare pe măsură, care să-i ia din volum. De vopsit, n-am încotro și mă vopsesc acasă, e o procedură pe care trebuie să o repet cam la 3 săptămâni pentru că am moștenit-o pe bunica din partea tatălui meu și am început să albesc de pe la 18 ani. Na, măcar bine că rezistă părul :). În rest, mani și pedi tot cam acasă, am ajuns la salon doar când mi-am pus gel (big mistake, pt că arată fain dar îți distruge unghia). Îmi este tare dor de un masaj, totuși... :)
Wow, 3 săptămâni! Bine că ai părul mai scurt, dar tot mi se pare complicat. :) Eu am reluat treaba cu vopsitul de câteva luni, tot din cauza firelor albe care s-au tot înmulțit. Dar nu mă mai încumet să mă vopsesc acasă la claia mea de păr lung. În plus nu prea aș vrea să le dau copiilor prilej de o distracție în plus..:))) Doar că am ajuns să dau șah mat bugetului familiei o dată la 3 luni. Nu este o sumă uriașă, dar este destul de consistentă și încă nu m-am obișnuit cu această cheltuială. :)
Acasă fac tot. Dacă nu trebuia sa amintind din vârfuri din când in când nu ma mai duceam la salon in veci. Destul timp petrec la job, sa mai pierd si la salon. Neaaa, aleg copiii mai bine!
E de înţeles! La mine e puţin invers. Fiind mereu împreună cu ei, mai vânez momente în care să mai evadez. Cum nu am prea multe pasiuni şi plăceri.. :)
Eu la unghii merg frecvent, m-am obisnuit asa si parca nu mai pot sa renunt. Parul mi-l vopsesc cand acasa, cand la coafor, in functie de timp si preferinte, iar cu aranjatul sa zicem ca am putin noroc ca e drept si pot sa arat cat de cat decent doar daca mai bag eu acasa putin placa in el. Eu voiam doar sa-ti zic ca-mi place cum scrii. Cu/fara par aranjat/ombre. Te pup! P.S. Imi pare rau ca nu ne vedem la SMP! ;(
Unghiile necesită multă migală si dacă se ocupă altcineva de ele, e super! Eu prefer oja semi, dar in ultimul timp nu prea mi-a mai rezistat pe unghie.:( PS: Si mie îmi pare rău că nu ne vedem, aproape că îmi venea să amânăm cu două zile concediul, dar îmi era că mă lasă barbatu' acasă. :))
Ce tare- tare ai scris! Uite ca asta e chiar o intrebare foarte buna! Eu am incercat ambele variante? dar am ajuns la concluzia ca la salon e mai bine! Uneori sunt atat de obosita, incat imi vine greu sa imi dau ungiile cu lac, iar de par nu mai vorbesc! M-am vopsit acasa si dupa 3 saptamani (cel putin) adio par vopsit. La fel ca tine fac si eu: incerc sa intretin cat de cat pana ajung din nou la salon :)
Cunosc sentimentul! Uneori e atât de bine să se mai îngrijească și alții de tine..Chiar dacă e contra-cost! Acum dacă nu exagerăm și dacă nu stăm toată ziua în salon, nu o fi gaura în buget atât de mare. Compensam cu bunadispozitie! :-)