Prin facultate aveam o prietenă care îndrăgea foarte mult teatrul. Dacă îmi amintesc bine, şi-ar fi dorit să îl studieze la UNATC, dar a ajuns la Universitate, la Facultatea de Limbi Străine. Trei ani am fost colege de cameră în apartamentul în care locuiam cu chirie. Datorită pasiunii ei pentru teatru, în acea perioadă am ajuns considerabil la mult mai multe spectacole decât am făcut-o vreodată, înainte sau după. Într-un an, de ziua ei, în loc să ne invite într-un club, aşa cum probabil fac mulţi tineri la 20-21 ani, ea a cumpărat bilete la teatru. Mi s-a părut o idee genială!

Acum o lună şi jumătate, în timp ce copila din dotare se încuia în casă obligându-mă să folosesc căi de acces mai puţin convenţionale, bărbatului, plecat în acea perioadă, îi pria depărtarea de astfel de zbateri şi mă anunţa bucuros că a luat bilete la teatru. Şi mai bucuroasă am primit eu vestea. Aproape că am uitat instantaneu de micul incident. Nu mai călcasem într-o sală de teatru de cel puţin 6 ani şi tare îmi era dor.

Joia trecută, după un du-te vino toată ziua şi lăsat copiii în grija bunicii pentru o noapte, am reuşit să ajungem printre cele peste 900 perechi de ochi martore la spectacolul Caramitru-Mălăele, câte’n lună și în stele. Reprezentaţia a făcut parte dintr-un eveniment aparte, Săptămâna Mălăele la Teatrul Naţional din Bucureşti, desfăşurată în perioada 30 Iulie- 6 August. Este un spectacol scandal, aşa cum îl prezintă chiar Horaţiu Mălăele, un duel în vorbe de duh, ironii şi versuri, pus în scenă de cei doi mari actori și prieteni, acompaniaţi de muzica violoncelistul Adrian Naidin. Este o reprezentație de-a râsu’ plânsu’, cu puțină improvizație, cu replici savuroase, subtile și pline de umor, dar și cu multă emoție adunată în jurul versurilor recitate de Ion Caramitru. Deși premiera a avut loc acum mai bine de 5 ani, se pare că se joacă de fiecare dată cu casa de bilete închisă, atât în București cât și în țară.

Am plecat de acolo mai senini, cu zâmbetul pe buze încă, dar cred că și puțin emoționați. Este acea stare pe care ți-o lasă în suflet un spectacol de teatru sau apropierea şi măiestria unor artişti mari. Este ca o transpunere într-o lume paralelă, în care multe dintre gândurile care nu îţi dădeau pace înainte, după aceea îţi par mult mai puţin însemnate. Sunt recunoscătoare că am regăsit toate acestea şi am căutat ieşirea cu un singur gând: să ne întoarcem cât mai repede.

Nu am plecat nici cu mâna goală, așa cum îi stă bine omului strângător. Nu m-am putut abține să nu îmi înalț teancul de cărți necitite cu încă una, accesorizată și cu un autograf inedit.

Iar în minte și în suflet am luat câteva învățăminte, pe care Horațiu Mălăele le-a rostit la final de spectacol și pe care vreau să le transmit mai departe:

..și în continuarea vieții dumneavostră nu uitaţi:

1. Să râdeţi, pentru că râsul este muzica sufletului
2. Să vă jucaţi – e secretul tinereţii.
3. Să citiţi – este fântâna înţelepciunii.
4. Să gândiţi – este izvorul puterii.
5. Să fiţi calmi este calea spre fericire.
6. Să fiţi buni este cheia succesului.
7. Şi să iubiţi – este raţiunea de a trăi.

Recunosc că nouă ni s-a deschis apetitul. Prietenii care ne-au însoţit la acest spectacol (şi a căror idee a fost, de fapt 😀 ) ne-au recomandat deja Dineu cu proşti, o altă piesă cu Horaţiu Mălăele și Ion Caramitru. Următoarea reprezentație am găsit că se joacă pe 7 Septembrie, la Palatul Copiilor (Bulevardul Tineretului nr 8-10, Bucureşti). Mai sunt puține bilete disponibile, iar dacă v-ar plăcea să ajungeţi, ar fi bine să vă grăbiţi să le achiziționaţi. Se poate şi online de aici.