La doar şase zile după externarea din maternitate, pediatrul ne spunea că Albert nu arată foarte bine. Că pare destul de deshidratat şi cel mai bine ar fi să ne internăm. Lucru care s-a şi întâmplat în după-amiaza acelei zile. Am simţit că îmi fuge pământul de sub picioare. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost acul branulei. Unde avea să îşi facă el loc în mâna mică a boţului de om de numai 2,700 gr ?! Dintr-odată, nu mai era în puterea mea să fac acele perfuzii pentru el. Credeam că odată cu naşterea scăpasem de spitale şi de ace. Credeam că fusese de ajuns tot ce îndurasem până atunci şi că venise vremea să ne fie şi nouă mai bine. Am plâns mult şi înainte să ajungem la Camera de Gardă, dar am plâns şi mai mult de plânsul lui, în mometul în care i-au montat branula.
Tot ceea trăim la un moment dat în viaţă, bun sau rău, se întâmplă cu un scop..
Se spune că în viaţă nu e nimic întâmplător. Am ajuns să cred că aşa e. Pentru că dacă nu am fi trecut prin toate păţaniile spitaliceşti cu Albert, ceea ce a urmat naşterii Amedeei ar fi fost devastator. La ea înţepăturile erau la ordinea zilei. Analize de sânge, perfuzii, administrarea intravenoasă a antibioticului, toate suportate de un omuleţ de doar 2,400 gr. Numai gândul că se afla la Terapie Intensivă, înfăşată în toate acele fire ale aparatelor de monitorizare, ne dădea fiori.
Nu cred să existe pe lumea asta povară mai greu de dus pentru un părinte decât boala copilului lui. Nici măcar propria-i suferinţă. Îmi e greu să îmi imaginez prin ce dramă poate trece un om al cărui copil a primit un diagnostic cumplit precum cancerul. Şi mă rog lui Dumnezeu să nici nu o cunosc. Mintea mea nu poate să asocieze nicicum această afecţiune atât de gravă cu imaginea unui copil. Al meu sau al altuia. Se poate îmbolnăvi de una sau alta, boli ale copilăriei, poate cel mai grav să îşi fractureze vreo mână sau un picior din zbenguială. Dar cancer şi altele asemenea, nu. Şi totuşi, în fiecare an 500 de copii primesc acest crunt diagnostic. Recunosc că nu de puţine ori, în momentele noastre grele, m-am întrebat cum reuşesc aceşti părinţi să rămână în picioare. Cum rezistă în spital atâtea luni, când noi eram la limită după doar câteva zile? De unde îşi iau putere pentru copiii lor?
MagicHome-refugiul părinţilor copiilor bolnavi de cancer
Probabil aţi auzit zilele acestea despre MagicHome, proiectul Asociaţiei MagiCAMP. O clădire de 700 mp va fi amenajată în apropierea Institutului Oncologic Fundeni. Acesta va fi refugiul părinţilor care veghează de pe un scaun la căpătâiul copiilor lor diagnosticaţi cu cancer. Zilnic, aproximativ 30 de părinţi se vor putea odihni câteva ore acolo, vor avea posibilitatea să îşi facă un duş, vor putea plânge în linişte sau vor avea parte de o masă caldă.
Casa cu 3 etaje va avea 12 dormitoare, 8 băi şi mai multe bucătarii utilate, unde oamenii vor găsi tot ce au nevoie. Iar în spaţiul exterior de 1000 de mp vor fi amenajate locuri de joacă. Aici vor primi şi consiliere psihologică. (sursa)
Cum putem ajuta noi ca MagicHome să devină realitate?
- trimiţând MAGIC la 8844 donaţi 2 euro/lună (valabil în reţelele DIGI, ORANGE, VODAFONE şi TELEKOM). După ce se vor strânge cele 100 000 SMS-uri, Asociaţia va avea nevoie de bani în mod constant să acopere cheltuielile lunare. Dacă la un moment dat doriţi să opriţi donaţia, nu trebuie decât să trimiteţi STOP MAGIC la 8844.
- donând direct cu cardul, prin transfer bancar, prin Paypal sau pe Bursa Binelui. Găsiţi mai multe detalii aici;
- luând loc pe scaun. În galeria Galateca (str. CA Rosetti, nr. 2-4, Bucureşti) există un scaun lângă un pat, într-un salon improvizat. De la începutul campaniei, acest scaun a fost ocupat în permanenţă, inclusiv noaptea. Vă puteţi programa şi voi aici;
- împrăştiaţi vestea despre acest proiect, să fim cât mai mulţi. Vorbiţi-le şi altor persoane din jurul vostru şi rugaţi-i să trimită SMS cu MAGIC la 8844. Daţi share articolelor pe această temă. Există chiar şi o ramă pe care o puteţi aplica pozei de profil de pe Facebook.
Împreună putem să avem grijă unii de alţii, măcar atât cât ne stă în putinţă. Sper că MagicHome va deveni realitate curând şi va fi doar primul centru de acest gen dintr-un lung şir!
Sănătate tuturor!
Comments