Reading Time: 5 minutes

Între olandez și bicicleta lui există o relație foarte specială. Cu ea merge la muncă, la plimbare, la supermarket, își duce copiii la școală. Olandezii merg pe bicicletă încă din burta mamei. Copiii mai mari (de la 9-10 ani în sus) merg singuri la școală cu bicicleta. În fața casei, se află atâtea biciclete câți membrii ai familiei sunt. Dacă ajungi până în Olanda și nu te plimbi cu bicicleta, ai venit degeaba!

Startul a fost bun, chiar predestinat …

Îmi povestește mama despre cum m-a dus pe bicicletă până în ultima lună de sarcină. Pe vremea aceea, bicicletele erau principalul mijloc de transport și în satul meu natal. Chiar și eu îmi amintesc de unele plimbări pe portabagajul inconfortabil al bicicletei, ținundu-mă de arcurile șeii. Dar între aceste amintiri vagi și cele de la 19 ani, când am reușit să îmi țin pentru prima dată echilibrul pe o bicicletă, stă doar imaginea unui Pegas roșu, nefuncțional, aruncat într-un colț de curte, pe care nu aveam voie să îl încerc. Până pe la 32 de ani ai mei, când au început copiii să se plimbe cu bicicleta și am cumpărat una și pentru adulți (mai mult ca să avem cu ce să îi însoțim pe ei), nu am mai avut niciun alt vehicul pe două roți la îndemână. Dar și cu aceasta, cel mai mult m-am plimbat în ultimele două luni în România, anul acesta. Când în plină pandemie nu aveam prea multe opțiuni și deja știam că vom veni în Olanda. Rezultatul a fost un deget luxat, în timp ce îmi exersam întoarcerile.

Prima mea bicicletă și alegerea ei.

În ziua în care ne-am mutat în noul apartament, am mers la un magazin de biciclete la mâna a doua. De cele noi începi să te apropii doar de la 700-800 euro în sus. Mental, încă nu suntem pregătiți pentru o investiție atât de mare, chiar dacă acum am început să înțelegem ce primești la schimb. Norocul a făcut să găsim în acest magazin bicicletele noastre. În bugetul alocat, destul de bine întreținute, branduri folosite și apreciate de localnicii cunoscători. Așa că, la 35 ani, în sfârșit, am prima mea bicicletă. Proprie și personală.

A fost mai mult o alegere de la distanță. Ne-am văzut, ne-am plăcut, dar mai mult nu am îndrăznit să mă apropii. Am încredere totală în părerea soțului meu. Mai ales în zilele în care nu mă trezesc pregătită să testez calitatea asfaltului.. Și nici până acasă nu am îndrăznit să o încerc prea mult. Le-am luat din magazin abia după-amiază, după ce am luat și copiii de la școală. Doi copii și doi adulți pe lângă două biciclete. Așa ceva nu au ocazia localnicii să vadă prea des. O apariție curioasă, un fenomen ciudat pe străzile orașului. Posibil să fi ajuns și pe postul de știri locale, dar cum nu cunoaștem limba…

Mersul cu bicicleta – next level.

De a doua zi, cu încrederea și inconștiența unui copil mi-am început aventura biciclească în Olanda. Spre uimirea mea, cu echilibrul și pedalatul nu am avut mari provocări. În sfârșit, începeam și eu să înțeleg ce vor să spună oamenii cu:

E ca mersul pe bicicletă, odată învățat, nu îl uiți niciodată.

Dar lucrurile sunt mai complicate de atât. Iată ce sfaturi am pentru tine dacă ești biciclist începător 🙂 :

1. Tot echilibrul se duce în mâini. Cu cât strângi coarnele bicicletei mai tare și îți transpiră palmele din abundență, cu atât te ții mai mult în siguranță.
2. Vânătăile de pe picioare fac parte din frumusețea experienței. Pedalele sunt de vină!
3. Semnalizezi doar dacă este nevoie. Tragi cu ochiul în urma ta și, dacă nu vine nimeni, nu riști. Dacă este musai, atunci semnalizezi cu jumătate de braț și doar împungi aerul. Treaba partenerilor de pistă dacă nu au fost pe fază și nu au observat semnalizarea ta fugitivă.
4. Ești începător și te întrebi de ce nu s-au inventat semne de începător și pentru mersul pe bicicletă? Stai liniștit, ceilalți își dau seama după felul în care te miști, după cum pornești, după cum ții bicicletă la semafor. Și te ocolesc. După ce le-ai stârnit râsul.
5. De ce are bicicleta 8 viteze și la ce folosesc? Care-i treaba cu ele? Reușește cineva să folosească mai mult de 4-5? În afară de faptul că te ajută să îți ții echilibrul, vitezele superioare mai fac și altceva? De ce tu transpiri dând la pedale fără spor, în timp ce alții trec pe lângă tine ca vântul și ca gândul și nici nu par să se străduiască prea tare? Are legătură cu vitezele alea multe. Întreabă un apropiat puțin mai experimentat.
6. Ce trebuie să faci și cât de tare să mai dai din picioare ca să câștigi și tu, măcar o singură dată, o întrecere cu o doamnă de vârsta a treia? Continuă să te antrenezi, doamna are niște zeci de ani de pedalat în avans și este dovada vie a articulațiilor sănătoase și la 70+.
7. De ce Google Maps nu estimează timpul corect? Nu te baza pe ce spune, el ia în calcul viteza medie de deplasare a oamenilor născuți pe bicicletă, viteză de care tu ești încă departe. Orice traseu ai alege, ia-ți o marjă de 15-20 minute, ca să fii sigur că ajungi la timp. Asta, bineînțeles, dacă nu ai de gând să te rătăcești.
8. Rămâi pe prima bandă a pistei de biciclete. Este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru siguranța ta și a celorlalți.

Unde poți ajunge după 3 săptămâni în care ai perseverat?:

1. Poți să semnalizezi cu tot brațul, măcar cu unul dintre ele. Felicitări!
2. Poți să îți scărpini nasul, urechile, fața la nevoie. Să-ți aranjezi șapca pe cap sau să îți dai părul de pe față în mers. Ține-o tot așa!
3. Vânătăile de pe picioare se duc. Dacă nu îți faci altele.
4. După ce v-ați mirosit, atins (mai mult sau mai puțin gentil) și deja s-a creat o relație între voi, ți-ai lua bicicleta și ai fugi în lume. Măcar pentru câteva ore. E de înțeles, ai ani de recuperat.

Și ca să redevenim puțin serioși…

Nu, nu este niciodată prea târziu să înveți să faci lucrurile pe care nu le-ai făcut în copilărie. Alegerea îți aparține. Poți să amâni, să rămâi cu frica și rușinea… Saaauuu ai putea să iei bicicleta de coarne.

Ce s-ar întâmpla dacă, cu puțină încredere, răbdare, reziliență și un pic de umor ai transforma imposibilul în posibil? Și da, vei mai cădea, așa cum ai fi făcut-o și dacă învățai atunci când erai copil. Da, va durea. Așa cum te-ar fi durut și atunci. Însă durerea este parte din orice proces de învățare și de creștere. Va fi insignifiantă pe lângă încrederea pe care o vei dobândi în tine, pe lângă doza de curaj pe care ți-o vei lua dintr-o experiență atât de simplă, care îți va deveni ulterior resursă interioară. Și acesta îți este obiectivul. Cu mersul pe bicicletă sau cu orice altceva îți dorești să înveți de mult timp. Succes!