Începutul de an este una dintre perioadele mele preferate. Vine cu o energie aparte, proaspătă, crescândă, un soi de amestec revigorant între o a doua șansă, speranță, curiozitate, neliniște, inovație și dorință. Este momentul perfect să începi să planifici și să construiești, să pui bazele a ceea ce speri să se împlinească până la finalul celor douăsprezece luni. Cu cât începi mai devreme, cu atât mai bine! Timpul nu bate pasul pe loc, este lecția pe care ai învățat-o. O listă cu planuri la început de an îţi poate servi drept busolă
Nu sunt omul listelor, dar anul acesta îmi doresc să lucrez la acest aspect pentru simplul motiv că aspir la o mai bună organizare pe toate planurile. Obiective și rezoluții au existat și în alți ani, dar au rămas nepuse pe hârtie, poate chiar nerostite. De unele dintre ele am avut parte, altele au pălit în fața chestiunilor de moment, lăsând astfel loc surprizelor.
Ar fi multe de notat, dar o să încerc să îmi stăpânesc entuziasmul. În schimb, am ales să mă joc puțin cu lista mea pentru anul 2017 și o voi împarţi în dorinţe şi planuri. În prima categorie vor fi lucruri care nu ţin 100% de mine, năzuinţe generale, valabile mult timp de acum înainte, idei cu care rezonez eu şi pe care îmi doresc să le interiorizez cât mai mult. În cea de a doua categorie se vor regăsi lucruri ceva mai palpabile, realizabile într-un interval de timp dat și la a căror îndeplinire cred că aș putea avea un aport mai consistent.
Aşa că, îmi doresc…
1. Sa fim sănătoși! Cu timpul am ajuns să apreciez acest bun de care uneori nu ne dăm seama, pe care îl considerăm de la sine înțeles și cuvenit…până în momentul în care și o durere de dinți (mă feresc să o numesc banală, pentru că experiența îmi spune altceva) ne face să devenim mai spășiti.
2. Să îmi onorez viața și oamenii dragi cu prezența mea conștientă. Să mai fac un pas spre ieșirea de pe modulul de “pilot automat”.
3. Să fac pace cu mine! Să-mi acord timp, atenție şi credit, mie și nevoilor mele, înainte de a ajunge în puncte critice și de a-i învinovăți tocmai pe cei pe care am vrut să îi protejez.
4. Să îmi permit răgazul de a lua lucrurile pas cu pas și de a mă bucura de ceea ce am realizat, oricât de mic și neînsemnat ar fi pentru restul lumii.
…şi îmi propun…
1. Să avem parte de primul concediu după mult timp și să îi ducem pe copii să vadă marea.
2. Să facem acea ședință foto family la care visez demult. Am impresia că ne confruntăm cu un mic handicap din acest punct de vedere, avem extrem de puține fotografii în formula completă de patru. Si ar fi păcat, pentru că în poze văd ceea ce nu reușesc să văd în rest!
3. Să socializez mai mult. Îmi propun să îmi țin prietenii mai aproape decât am făcut-o în anii trecuți, dar și să îmi lărgesc cercul de cunoștințe. Am simțit pe pielea mea cum oamenii autentici te pot încărca de entuziasm și energie pozitivă.
4. Să continui ceea ce am început în 2016 – răsfățul prin lectură. În 2017 ridic puțin ștacheta și îmi propun să am în fiecare lună parte de o lectură motivațională și una de ficțiune.
Constat că tocmai am avut parte de un exercițiu bun la început de an. Se spune că e nevoie să îţi câteva planuri la început de an, să îţi scoţi la iveală intențiile si dorințele și să le declari public, astfel încât Universul să lucreze alături de tine la îndeplinirea lor. Nu, nu cred că este vorba despre a sta fără să faci nimic și să aștepți să dea norocul peste tine! Dar cred cu tărie că odată ce rotițele au fost puse în mișcare într-o direcție anume, ai parte de o ascuțire a simțurilor, de o deschidere a minții și a sufletului pentru a face alegerile potrivite, cele care să te aducă mai aproape de obiectivul tău.
Un an liniștit tuturor, cu sănătate și împliniri pe toate planurile! Şi nu uitaţi de lista cu planuri la început de an…!! 🙂
Sursa foto: aici
Pingback: Eu o numesc simplu: listă de intenţii... ⋆ Denisa Mănica
[…] bună. Şi a rămas la stadiul de idee până anul trecut, când am îndrăznit să pun pe hârtie cele mai importante năzuinţe ale mele pentru 2017. Nu cred că am recitit-o de 2-3 ori pe parcursul anului. Ce-i drept, nici nu pusesem prea multe […]