Care ar putea fi soarta unei prăjituri pe care o faci la repezeală, cu ce găseşti prin casă, o mai ajustezi pe ici, pe colo şi mai este şi apreciată de cei care au gustat-o? Păi nu ai decât să îţi aminteşti ce ai pus şi ce ai înlocuit în grabă. Şi să o reconstituieşti pentru poze. Că deh, tot graba a fost cea care te-a făcut să uiţi de ele.

Marţi am acceptat invitaţia Adei la joacă la Zarva – Club de harababură pentru copii. Pentru că se anunţa o sesiune mai lungă, am zis să nu mă duc cu mâna goală. De intrat prin magazine, cu micii terorişti după mine, nu prea era rost. Am făcut repede inventarul ingredientelor disponibile şi am ales să mă risc şi să reinventez o reţetă pe care o cunoşteam. Am înlocuit făina albă cu cea integrală, smântâna cu laptele vegetal, am pus fulgi de cocos în loc de nucă şi zahăr de cocos în loc de zahăr brun. Rezultatul ne-a mulţumit, aşa că l-am pus la pachet.

La destinaţie, Albert s-a lăsat furat de peisaj. Ce copil ar fi rezistat?! Aproape că a uitat de prăjitură pănă la final, când nu s-a lăsat până nu a plecat la pachet cu ce mai rămăsese în tavă. Pe Amedeea în schimb, nu o mai ridicam de la masă.

Deşi la prima încercare, această prăjitură a fost pe placul celor mici şi celor mari. Aş zice că merită încercată. Eu mă bucur de fiecare dată când reuşesc să obţin dulciuri cu mai puţin zahăr pentru familia mea. Asta înseamnă că mai am un as în mânecă pentru atunci când avem prieteni în vizită şi se întâmplă ca micii devoratori să rămână nesupravegheaţi în preajma desertului pregătit cu această ocazie.