După toată vânzoleala din decembrie, amestecată cu ideea de vacanță și lenevit la televizor în lumina bradului de Crăciun, acum se presupune că trebuie să trecem direct la acțiune. Eu încă nu m-am așezat la linia de start. În mare parte, pentru că până mai ieri copiii au fost în vacanță. Oricât mi-aș fi propus eu să trec la treabă, nu prea aș fi avut loc de ei. Așa că, bine ar fi să mă mobilizez și eu ca tot omul, mai întâi trag linie pentru 2018 și îmi închei socotelile cu el, apoi să văd care-i planul de bătaie pentru 2019.

2018 a fost un an cu de toate, am pentru ce să îi fiu recunoscătoare:

1. Pentru că suntem sănătoși și împreună. Dacă ar fi fost să rămânem doar cu această realizare pe anul trecut, ar fi fost mai mult decât suficient. Pentru că întâmplările din viața unora dintre prietenii noștri foarte apropiați ne-au zguduit zdravăn, ne-au dat fiori și ne-au făcut să ne gândim la cât de bogați suntem avându-ne unii pe ceilalți încă.
2. Pentru programul Copilul interior. A fost de departe cea mai bună decizie și investiție a anului. Mai sunt multe de integrat, descoperit, înțeles. Simt că abia am dat deoparte primul stratul de praf, iar lucrurile încep să capete sens. A fost asul meu din mânecă atunci când mi-a fost teamă sau când am fost pe cale să renunț la primul obstacol.
3. Pentru faptul că nu mi-am mai trecut sub tăcere ziua de naștere și pentru că am reușit să o sărbătoresc într-un fel inedit și cu sens pentru mine.
4. Pentru toate cărțile pe care am reușit să le citesc. Nu multe la număr, dar măcar am reușit să strâng cel puțin una pe lună. Despre unele am scris aici, aici și aici.
5. Pentru vacanțele în doi sau cu toată gașca. Și pentru că experiențele de anul trecut ne-au ajutat să ne facem o idee mai clară despre vacanța care ne priește nouă. Primul lucru pe care l-am făcut pe anul acesta a fost să ne planificăm plimbările de vară.
6. Pentru toate conștientizările, clarificările și vindecările de pe tot parcursul anului. Pentru progresul făcut, încrederea în mine și în forțele proprii.
7. Pentru că m-am întors la școală. Și încă nu am terminat.

Anul 2019 va fi despre disciplină, în primul rând. Este ceva care, recunosc, mie îmi lipsește. Iar fără ea constat că nu se mai poate. Cel puțin, nu pe drumul pe care mi l-am ales. Nu mai simt nevoia să caut, să aleg și să alerg în continuu după ceva, să disper. În sfârșit, pare că lucrurile au început să se așeze. Dar toată bruma de liniște și direcție pe care am căpătat-o se va duce fără angajament serios din partea mea, muncă și concentrare.

Ca să nu uit, las aici ce intenții și dorințe am eu pentru noul an:

1. Sănătate. Pentru că Dumnezeu ți-o dă, nu ți-o și menține, aici va trebui să pun și eu în ordine niște lucruri: analize anuale, mișcare, meniu, hidratare. Da, știu, lucruri de bun simț. Cu toate acestea, eu nu mi-am mai făcut niște analize de la ultima sarcină, mâncare și apă când îmi aduc aminte, mișcarea nici nu mai știu cum se face..
2. Îmi propun să trăiesc și să mă implic! Anul trecut, un simplu mesaj de mulțumire pe care îl primeam în fiecare lună de la Magic Home a fost motiv de fericire și combustibil pentru toate acțiunile mele din această zonă. În decembrie, am adăugat și donația lunară pentru Primului Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România realizat exclusiv din donații. Oricine se poate alătura trimițând un SMS cu textul SPITAL la 8844 (2 euro/lună) sau 8864 (4 euro/lună). 
3. Să donez sânge. Am făcut-o pentru prima dată anul trecut, la ziua de naștere a prietenei mele, Ada. Îmi propusesem să o mai fac de încă 2-3 ori până la finalul anului. Nu am reușit..
4. Să înlocuiesc un obicei prost cu unul bun. Și știu și care este acela: să mă opresc (și mai mult) din navigatul compulsiv pe Facebook. Îmi propun ca de fiecare dată când voi avea tendința să iau telefonul pentru astfel de îndeletniciri nelegiuite, mai bine să pun mâna pe o carte. Bineînțeles, nu intenționez nici să trăiesc în exil virtual, dar mă voi pune la curent cu noutățile după un anumit program.
5. Să continui să îmi acord timp și atenție și să duc această practică și în celelalte relații din viața mea, în special cea de cuplu.
6. Să sparg niște tipare vechi în relația cu copiii și să nu uit că eu sunt creatorul propriei mele povești ca mama și părinte.
7. Să continui să cresc, să citesc, să mă pregătesc și să mă specializez ca pe viitor să îi ajut și pe alții să o facă.
8. Să găsim cea mai potrivită variantă pentru școala lui Albert și pentru noi ca familie.
9. Să ne bucurăm de noi, de timp și experiențe împreună.

Este a treia listă de început de an pe care eu o întocmesc și o fac publică pe blog. Am explicat în articolul de anul trecut de ce sunt adepta ei și cum mă ajută pe mine. Dar asta depinde de fiecare în parte, de cum funcționează și cum reușește să își gestioneze resursele pe timpul anului. Se poate și fără listă, desigur, dar eu fac parte din categoria celor împrăștiați. 😀

Voi cum procedați? Cu liste sau mai bine fără?

Foto credit: Seeds Memories