Vin, ciocolată cu mentă, muzică ambientală, lumânări, ulei și masaj cu pietre vulcanice, tratament cu parafină la mâini și picioare, radiofrecvență pentru față, drenaj limfatic pentru corp. Răsfăț în toată regula, aproape la fel de bine ca la mama în burtă. Oare de ce am așteptat atât și nu am pus gândul în aplicare încă de când a început el să se contureze?! Adevărul este că nici acum nu am fi ajuns dacă nu trebuia să valorificăm niște vouchere primite cadou. Oricum ar fi fost, motivele și scuzele nu mai contau. De data aceasta eram convinși că a meritat să ne rezervăm tot weekendul pentru a savura în tihnă experiența. La naiba, din când în când merităm și noi câteva momente în doi, departe de maamiiii vreau..! și tatiiiii, am nevoie să..!

Karma is a bitch..

Ca să ne priască, am dus copiii de cu seară la bunica. Doar că atunci când l-am pupat pe Albert de rămas bun, mi s-a părut că este mai cald decât este el de obicei. Câțiva dintre colegii lui de grupă începuseră să facă febră, așa că eram deja în alertă. Am dat fuga la farmacie după antitermic și am rugat-o pe bunica să îl urmărească. După o oră mă suna că are aproape 38, iar în scurt timp ajunsese la 39.

Pe mine nu mă mai sperie febra. Am fost genul de mamă încercată destul de devreme. Albert a făcut primul episod la nici 7 luni, iar Amedeea la 1 an o dădea în 40 la nici 4 ore de la administrarea antitermicului. Febra are și ea rostul ei, este o reacție firească a organismului. Cum, necum, bunica a reușit să facă față situației, iar pentru o noapte și o zi noi am putut să ne ținem de planurile noastre. Până am vorbit cu copilul la telefon și am plecat în toiul nopții să îl luăm acasă. Mai mult pentru liniștea noastră.. Asta e! Uneori trebuie să te mulțumești cu ce primești. Iar noi avuseserăm o zi doar pentru noi, un masaj și o cină împreună cu un prieten.

Povestea pe scurt.

Habar nu aveam că acesta era doar începutul a două săptămâni lungi și grele. El a scăpat de febră a doua zi, dar i-a pasat-o soră-sii. Iar la două zile, corpul meu masat și răsfățat a fost prins cu garda jos. Și atunci când te virusezi de la copii, să fii sigur că tu o pățești mai rău decât ei! 39 și eu, legumă în pat, cu stări de vomă. Curând noi, fetele, am intrat în carantină și ne-am izolat într-o cameră. Între timp, Amedeea a fost depistată cu gripă A, eu nu. Însă rezultatul testului nu l-a convins și pe medicul ORL atunci când mi-a văzut otita, o premieră cam dureroasă pentru mine la 33 ani.

Totuși, rămânem recunoscători bolii că a cruțat măcar unul dintre noi care să facă piața și să ne hrănească, să ne ducă la controale medicale și să ne alerge cu medicamentele prin casă. Și asta în timp ce omul ar fi trebuit să fie la câteva mii de kilometri distanță pentru niște zile.

Dacă sănătate nu e, nimic nu e!

Când ești bolnav, nimic nu mai are gust, culoare, sens… Este ca și cum viața își vede de cursul ei mai tumultos sau mai lin, dar pentru tine s-a deschis o buclă în timp și stai acolo pripășit de soartă, în așteptarea însănătoșirii. Citesc pe la alții cum își duc boala pe picioare și își respectă angajamentele și mă întreb dacă nu cumva trag eu pe dreapta prea repede. Săptămânile trecute, când eu abia mă întorceam în pat de pe o parte pe alta, cineva se plângea pe Facebook că este bolnav și el. Dar când s-a pus pe înșiruit lucrurile pe care le făcuse în ziua respectivă, m-a luat cu amețeală. Am închis aplicația de ciudă! Mda, știu, sufăr de comparatită acută .. 🙂

Morala poveștii.

De fapt, sunt mai multe:

1. Mai avem un voucher. Încă nu am reprogramat nimic. De frică. Dacă relaxarea are efecte adverse asupra imunității?! Nu o fi pentru părinți.. 🙂
2. Nu e chiar atât de sexy (ca în poza de mai sus) să faci prima otită la 33 de ani. După două săptămâni, urechea încă îmi vâjâie, aud ca din fundul butoiului și orice zgomot aduce a sticlă spartă. Bieții copii!..
3. Orice rău spre bine, la final am ieșit cu 2 kg mai puțin. Unul l-am pus la loc de când mi-a revenit pofta de mâncare, dar unele haine au rămas lejere.
4. Cât timp copiii au dormit cu noi, serile noastre au fost foarte liniștite. Nu a mai fost nevoie de lupte ca să îi așezăm sub păturică.
5. Încă o dovadă în plus că m-am măritat bine (vorba unei blonde care gândește mult și bine)! Să îi dea Dumnezeu sănătate! 🙂

Luni reîncep grădinițele și școlile. Ce facem? Riscăm sau îi mai ținem o săptămână acasă? Aud că umblă slobodă varicela.. Eu de un lucru sunt însă sigură: până nu îmi e clar în ce ape ne scăldăm, eu pe la masaj nu mai calc! 😀

Sănătate multă tuturor!

Sursa foto: Pixabay.