Nu este ca și cum anul 2020 ar fi fost unul obișnuit până acum, așa că nici faptul că școala a venit cu o lună mai devreme, nu prea ne-a luat prin surprindere. Din ce am văzut până acum, în sistemul olandez de învățământ nu există vacanțe atât de lungi ca la noi. Vacanța de vară, spre exemplu, este la jumătate. Ce trist, nu?! Sau nu chiar?!…
Primul contact cu școala din Olanda.
La sfășitul lunii iunie, am selectat câteva școli, în funcție de rating-ul de pe Google Maps și le-am contactat. Școli de stat. Am primit răspuns de la toate în mai puțin de o săptămână. Școala în care sunt copiii acum ne-a răspuns în decurs de câteva ore, chiar dacă noi am trimis e-mail-ul într-o zi de sâmbătă. Ați reținut bine, da, de stat! Răspunsul l-am primit chiar de la directorul școlii, trimis de pe telefonul lui. Într-o zi de weekend… Ne-a întrebat când venim în Olanda, ne-a cerut datele copiilor ca să îi treacă pe lista de înscrieri și am stabilit o întâlnire față în față.
La aproape două săptămâni după sosirea noastră aici, mergeam să aflăm și detaliile. La o masă amplasată în afara școlii, am purtat o discuție deschisă, în care ne-am familiarizat unii cu alții. Începutul unui parteneriat. Noi am oferit informații din istoricul copiilor, începând cu perioada de sarcină, despre interesele lor și câte puțin despre temperamentul fiecăruia. Doamna director ne-a informat despre regulile și practicile interne și ne-a prezentat, de la fereastră, cum arată o sală de clasă. Întâlnirea s-a încheiat cu îndemnul de a o contacta în cazul în care vor apărea întrebări.

Școala în care învață copiii acum este una de tranziție și singura pe care ei ar fi putut-o accesa în acest moment. Olanda oferă posibilitatea copilului (cu vârste între 5-6 și 12 ani) să se familiarizeze mai întâi cu limba. Apoi, în anul următor, este integrat într-o școală din aria în care locuiește. În alegerea școlii, familia primește suport din partea profesorilor care s-au ocupat de copil timp de un an și îi cunosc progresul (în urma testelor periodice). Tot ei rămân în contact cu școala care preia copilul și oferă suport în continuare, până când copilul se integrează. Vedem cum se desfășoară lucrurile și în realitate (Toma, necredinciosul, din mine! :D), dar aceasta este informația pe care am primit-o de fiecare dată. Beneficiezi de această facilitate de învățare a limbii neerlandeze doar dacă înscrii copilul în primul an de la intrarea în țară. Dacă alegi ca el să meargă mai întâi la o școală internațională, cu predare în limba engleză, iar apoi te răzgândești, cursurile de învățare a limbii neerlandeze se plătesc.
Noi am considerat că este o oportunitate pentru ei. În primul rând pentru dezvoltarea lor, apoi pentru a le oferi ocazia să comunice mai ușor cu copiii de aceeași vârstă, să se integreze și să experimenteze din plin cultura țării în care ne aflăm. Engleza o vor învăța din mers, o vor studia la școală și se vor folosi de ea ca să comunice și în afara școlii. Aici este un fel de a doua limbă vorbită destul de bine.
Orașul are doar 32 km2, cu o populație destul de mare, într-adevăr, (145.000 locuitori), dar este plin de școli. Ceea ce intuim noi este că se merge pe un număr mic de elevi în clasă și proximitatea. Clădirile nu sunt foarte mari, unele doar atât cât să găzduiască clasele primare, dar acest lucru mi se pare de mare ajutor.

Prima zi de școală.
Au avut emoții înainte de prima zi de școală, dar au fost și entuziasmați să înceapă. De la prima vizită, începuseră să numere zilele. În afară de încărcătura emoțională, pe care îmi pot imagina că au avut-o și pe care au ventilat-o pe ici pe colo, i-am luat de acolo foarte încântați și nerăbdători să se întoarcă a doua zi. Pe de altă parte, s-au simțit și ușurați că s-au obișnuit din prima zi. Îi admir pentru curajul lor și pentru această nouă lecție pe care mi-au oferit-o. Încă mă întreb dacă eu (la vârsta mea, nu a lor), aș putea să mă avânt cu atât de mult curaj și să mă integrez într-un mediu nou, într-o țară străină, în care nu cunosc limba.

Învață în grupe separate. Datorită vârstei, dar și pentru că se încurajează autonomia copiilor și se pune accent pe unicitatea și spațiul de care are nevoie fiecare copil în parte. Deși eu mă gândeam că le-ar fi mai ușor să fie împreună la început și chiar speram să se întâmple acest lucru datorită diferenței mici de vârstă dintre ei, am rezonat din prima clipă cu această practică. Petrec suficient de mult timp împreună acasă, așa că puțină distanțare este chiar recomandată. Pentru relația dintre ei, pentru dezvoltarea lor individuală și, desigur, pentru sănătatea noastră mentală.

După două săptâmâni de școală..
Entuziasmul din prima zi se menține și merg la școală cu bucurie. Au început să învețe cuvinte, iar drumul de întoarcere acasă se transformă în hohote de râs la adresa mea pentru că nu înțeleg nimic din ce hâhâie ei în limba pe care o studiază. Ceea ce mă provoacă destul de mult să apelez la ajutorul lui Google Translate și să aflu traducerea (dacă mă și prind cum se scriu cuvintele)
Din ce am putut să scot de la ei până acum, sistemul folosește mult învățarea experiențială. Spre exemplu, la lecția despre lactate li s-a oferit o gustare cu iaurt, o specialitate olandeză. Și în general, predarea este destul de interactivă, iar la clasă au prin rotație 2 profesori și un asistent. Pe care îi simțim destul de amabili și săritori.

Școala în condițiile actuale.
Știu că este un subiect sensibil în această perioadă și sunteți curioși cum se desfășoară lucrurile aici. Nu am scăpat de fricile noastre odată plecați din țară, dar relaxarea din jur poate ne-a ajutat să fim mai puțin temători. Dacă am fi rămas în România, anul acesta cred că am fi optat pentru homeschooling. Aici nu avem această posibilitate, situația nu ne permite. Nici nu ne-am făcut mari speranțe că școala va putea continua în felul acesta până la sfârșitul anului.
Chiar dacă în șoală sunt copii de mai multe naționalități, abia sosiți în Olanda și ei, sperăm ca măsurile pe care le-au luat să fie de ajutor:
- grupe mici de 10-15 copii (la Amedeea, din spusele ei, sunt doar 8);
- programul s-a redus puțin din cauza pandemiei, cu aproape o oră;
- copiii se spală pe mâini înainte să intre în clasă și înainte de masă, după ce se întorc de afară;
- se iese în pauză în curte prin rotație și se evită în acest fel întâlnirea grupelor între ele;
- părinții predau și preiau copiii de la poartă.
- nici profesorii, nici copiii nu poartă masca (este un comportament general, dar despre asta în articolul următor).
Din ce am văzut întâmplător într-o familie, unele școli (nu știu dacă toate) au oferit și varianta online, dacă vrei să reduci contactul copilului și riscurile de infectare. Lecțiile de la clasă se transmit și online, iar copilul poate urmări de acasă tot procesul de predare. Personal, mi se pare o variantă bună, care respectă și sprijină toate tipurile de familii și deciziile lor în aceste timpuri neobișnuite.

Câteva note personale…
Nu mai legăm reușita educației copiilor de niciun sistem de învățământ din lume. Dar recunosc că unul dintre cele mai importante puncte de pe lista cu argumente pro-plecare a fost calitatea școlii. În timp, ne-am format câteva idei, puține și fixe, legate de acest subiect. Poate le-am mai scris pe aici, dar revin asupra lor:
- sarcina ta, ca părinte, rămâne valabilă și după ce i-ai pus ghiozdanul în spate și l-ai trimis la școală;
- nu ne așteptăm ca școala să scoată genii din copii (dacă nu sunt), dar este important ca ei să aibă parte de un mediu care să le respecte ritmul de învățare și unicitatea, să îi susțină mai mult și să îi copleșească mai puțin.
- da, primii pași pe tărâmul cunoașterii sunt foarte importanți, dar nu este nimic ireparabil. Din învățare nu ne oprim niciodată. Nu ne grăbim nicăieri și nu ne așteptăm să fie totul perfect din prima încercare. Dacă se întâmplă totuși, suntem recunoscători și ne bucurăm de această călătorie plăcută.
Vă urez să vă bucurați de ultimele zile de vacanță în liniște, să vă faceți calculele bine și să luați cea mai bună decizie pentru voi și copiii voștri. Și nu uitați că, orice hotărâre ați lua, este ceea ce puteți face cel mai bine în această situație!
Îți mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău și mi-ai citit articolul. Dacă ţi-a plăcut, a stârnit în tine vreo emoție sau chiar ți-a fost de folos și ai vrea să prinzi de veste imediat ce îl public pe următorul, te invit să rămâi conectat şi cu pagina de Facebook a blogului! 🙂
Comments