Reading Time: 4 minutes

Copiii noștri merg la școală. Chiar acum, în timp ce scriu acest artiol, mă pregătesc să plec să îi iau de la școală. Mă rog, după ce voi încheia acest prim paragraf. Și mă întreb cum este mai bine. Așa, sau să rămână acasă? Are cineva răspunsul corect, poate să ne sugereze cineva cea mai potrivită abordare în această situație?! Hello, suntem părinți, ne aude cineva? 😀

Adevărul este că nu știe nimeni să ne spună. Dacă ne uităm puțin la cum tratează fiecare țară (cel puțin din Europa) această chestiune, vedem că este totul prin eroare și încercare. Unii au lăsat școlile deschise în timp ce au impus restricții dure în rest (vezi abordarea Irlandei și mai nou a Angliei), le țin momentan închise (cazul României ) sau adoptă măsuri moderate și păstrează școlile deschise (situația Olandei, țară în care ne află și noi în acest moment).

Direct de pe teren…

În urmă cu 2 saptămâni, am avut întâlnirea cu profesoara lui Albert. La finalul discuției despre progresele copilului în ale neerlandezei, am întrebat-o despre cât timp crede că vor mai rămâne școlile deschise în condițiile în care numărul de cazuri era în creștere. Răspunsul a fost scurt și la obiect:

– Școlile se vor închide ultimele. Familiile au nevoie ca educația să continue în condiții normale.

Este doar o părere și sunt conștientă de asta. Dar este una din interior, de la un om din sistem și care cred (sper) că este la curent cu informațiile de ultimă oră. Cu această ocazie, am aflat că în Olanda nici în primăvară școlile nu au rămas închise până la finalul anului școlar. De unde și impresia mea că aici școala își ia rolul în serios. Pare mult mai implicată și acționează ca o structură de sprijin pentru familie într-o perioadă grea pentru toată lumea. Nu fuge de responsabilitate și asumare și nu se spală pe mâini la prima decizie mai dificilă.

La vizita de la medicul școlar, am încercat să aflu ce se întâmplă în cazul în care profesorul sau vreunul dintre copii este depistat pozitiv. Lucrurile par destul de simple și din punctul lor de vedere : stă toată lumea acasă 2 saptămâni. Pentru că nu are cine să-l suplinească pe profesor, pentru izolare și urmărirea eventualelor simptome la copii. Apoi se întorc la școală. Mda…Atât de simplu.

Chiar dacă în vară, când am venit noi, parcurile păreau părăsite, am aflat că ele nu erau închise. Cel mai probabil, era doar vacanță. Medicul și profesorii chiar recomandă ieșirile în parc. Copiii nu au nicio restricție, doar adulților li se recomandă păstrarea distanței de 1,5 m. Sportul, mișcarea și joaca în aer liber nu se opresc din cauza virusului. Când este soare afară și vremea plăcută, parcurile sunt arhipline.

Despre starea de sănătate a copiilor noștri până acum în aceste condiții…

În 2 luni și jumătate de la începerea școlii, copiii nu au avut nicio răceală serioasă. După o lună în colectivitate au avut o săptămână în care le-a curs nasul și au tușit puțin, dar nimic grav. Ba chiar mai ușor și tardiv decât mă așteptam, având în vedere experiența cu primele săptămâni de colectivitate din anii anteriori. Au trecut destul de repede peste, cu doar câteva picături de uleiuri esențiale difuzate noaptea. Probabil ajută și vârsta, imunizarea după toți anii de răceli fel de fel, dar aș risca să spun că și abordarea școlii își are partea ei de contribuție. Aerisirea sălilor de clasă se face temeinic. Pauzele de joacă afară rămân sfinte, îndiferent de vreme. Ploaia nu este un impediment, fiecare copil are o geacă cu care a venit de acasă.

În continuare, la școală nu poartă nimeni mască. Orele se desfășoară în condiții cât se poate de normale, cu păstrarea acelorași măsuri de la începutul anului. Evident, toată lumea este în alertă. Profesorii se testează în cazul în care există ceva suspiciuni. Dar până acum nu ne-a anunțat nimeni de apariția vreunui caz în școală. Întradevăr, a ajuns la urechile nostre informația despre 2-3 clase care în acest moment învață online. Pentru că au profesori din grupa de risc, iar săptămâna trecută a fost o zi și cu peste 11.000 de cazuri în Olanda.

O părere personală..

Ca părinte afectat direct de virusul adus de copil de la grădiniță, nu pot rămâne complet liniștită. Dar nici nu mai pot rezona cu închiderea școlilor. Nu doar că pentru noi nu ar fi potrivit, având în vedere situația în care ne aflăm: în plin proces de acomodare în altă țară. Însă nu poți ține educația pe loc până când va trece toată nebunia. Pentru că este posibil să nu treacă prea curând. Nu ne putem juca de-a școala. Bineînțeles, în cazul în care am lua-o în serios în restul timpului și în situația în care am avea un sistem de învățământ care să țină pasul cu vremurile.

Ceea ce mă sperie pe mine aici, este ceea ce percep eu ca atitudine relaxată față de incidența cazurilor la copii. Din punctul meu de vedere, în aceste condiții este suficientă socializarea în grupul de la școală și sporturile practicate (da, în țara aceasta sportul este la rang de stil de viață). În rest, aș vedea să se reducă pe cât de mult contactul cu alte grupuri, spre exemplu cu copiii străini din parc. În situația noastră, chiar suntem puțin afectați de această restricție autoimpusă. Copiii sunt privați de o modalitate ușoară de a învăța limba, direct de la cei de vârsta lor. Dar chiar dacă aici singurii afectați am fi doar noi (din punctul acesta de vedere, nu mai există riscul să pasăm virusul persoanelor apropiate din grupa de risc), tot ni se pare mai înțelept să păstrăm cercul social cât mai restrâns. Nu putem să ne baricadăm iar în casă, ne-am împăcat cu gândul că este posibil să ne infectăm în orice moment, dar nici nu este cazul să îl grăbim.

Cam acestea sunt știrile despre școala de prin alte părți în vremuri tulburi. Nu ne invidiați prea tare, orele cu pregătirea de dimineță și seară sunt uneori la fel de grele ca orele de școală online. 🙂

Să rămânem sănătoși!