Reading Time: 3 minutes

De fiecare dată am stat cu frica în sân. La ambele sarcini. La prima număram săptămânile și ne era teamă să ne gândim cât mai avem până la un prag acceptabil, unul de la care copilul nostru avea șanse reale de supraviețuire. Timpul trecea destul de greu, dar noi deveneam tot mai încrezători cu fiecare săptămână bifată pe calendar. Citisem pe undeva că o naștere prematură după 28 săptămâni ar fi în regulă. Aveam doar 19 săptămâni când, după un consult, am verificat informația cu medicul nostru:

– Teoretic da, dar în România este foarte greu, șansele cresc considerabil după 32-33 săptămâni.

Mai era mult și până la 28, darămite până la 32 săptămâni. Incidentul din primul trimestru de sarcină nu rămăsese fără urmări. Un hematom se instalase confortabil între placentă și peretele uterin, iar acum amenința cu desprinderea ei. Până la urmă, a fost cumsecade cu noi şi ne-a lăsat să ajungem până aproape de 39 de săptămâni. Şi-a luat revanşa la final însă, când i-a dat ceva bătăi de cap medicului.

Şi am luat-o de la capăt..

Am scăpat cu bine şi ne-am bucurat de linişte şi de noi trei vreo 11 luni. Până când am aflat că cineva se hotărâse să ne înmulţească fericirea. O nouă sarcină, atât de curând după alta abia dusă la termen, şi o naştere prin cezariană cu probleme, cu siguranţă nu ne punea la adăpost. Şi am luat-o de la capăt. De data aceasta medicul a fost nevoit să intervină la 38 săptămâni. După operaţie neonatologul a venit la noi să ne vorbească despre bebeluşul nostru încadrat în categoria prematurilor. Conform măsurătorilor, la cele 2460 gr şi 44,5 cm, fetiţa noastră avea doar 37 săptămâni. Că era aşa de mică, nu era pentru noi o surpriză. Ne confruntasem din timpul sarcinii cu probleme de creştere. Ceea ce era mai grav, era faptul că întâmpina probleme de adaptare. După naştere a mers direct în terapie intensivă. Medicii i-au pus peperfuzii şi au conectat-o la câteva aparate. Nu a stat la incubator, dar era aşezată pe un fel de masă caldă, care o ţinea la temperatura corpului uman.

Mititica mea nu era singură în salon. Îi ţinea de urât un alt mititel, poate mai puţin norocos. Se născuse la 32 săptămâni şi, da, el se afla într-un incubator. Dacă mie îmi era greu după câteva zile, nu mă puteam gândi ce era în sufletul acelei mămici după o lună. Prin comparaţie, situaţia noastră nu mi se mai părea atât de dramatică. Imaginea unui pui de om atât de mic şi de plăpând, a cărui viaţă începută prea devreme depindea de un incubator, nu este una pe care să o uiți ușor..

Dacă nu te-ai hotărât încă, poți alege să te implici și tu!

Mai sunt doar câteva zile până la finalizarea campaniei de redirecţionare a celor 2% din impozitul pe venit. Cu gândul la toate acele emoţii prin care am trecut la fiecare început, anul acesta noi ne-am decis ca acei bănuţi să ajungă la Asociația Unu și Unu. Este vorba despre un ONG înființat de către două mămici trecute prin experiența prematurității, care de peste 3 ani încearcă să îmbunătăţească viaţa bebeluşilor născuţi prea devreme.  De pe site-ul lor am aflat şi ce spun statisticile:

• în România se nasc anual peste 20.000 de copii prematuri, adică 1 din 10;
• 79% dintre bebeluşi sunt născuţi între 32 şi 36 de săptămâni;
• 10% între 28-31 de săptămâni;
• iar 11% vin pe lume la doar 28 de săptămâni.

În demersurile ei, Asociația Unu și Unu are nevoie de câți mai mulți parteneri. Din puțin peste puțin se poate face mult! Până pe 25 mai, te mai poți alătura proiectului Eroi printre noi prin redirecționarea celor 2% din impozit.

La ce vei contribui dacă alegi să susţii Asociaţia Unu şi Unu:

• strângerea de fonduri pentru a sprijini familiile cu bebeluşi îndelung spitalizaţi, cu provocări mari de sănătate, care au nevoie de tratamente de recuperare (kinetoterapie, fizioterapie, hidroterapie, hipoterapie, logopedie, ergoterapie, ortezare etc.);
• continuarea acestui program şi accesul la aceste tratamente pentru şi mai mulţi copii;
• schimbi destine în rândul familiilor cu bebeluşi cu dificulăţi la naştere;
• oferi şansa la o viaţă normală copiilor care se nasc prematur în România.

Șansa de a deveni eroul cuiva este doar la un formular distanță! Succes! 🙂

Sursa foto: Asociația Unu și Unu