Când i-am zărit haina fosforescenta în noapte, în primul moment am sperat să fie doar un lucrător care cârpeşte străzile pe ici, pe colo. Speranța m-a părăsit repede. Chipiul de pe cap nu lăsa loc de interpretări. Iar cand s-a îndreptat hotărât spre partea carosabilă, cu intenția clară de a mă trage pe dreapta, am înţeles că până aici mi-a fost. Într-o altă dimensiune, aș fi dat pedala de accelerație pe cea de frână și aș fi făcut cale întoarsă. În realitate, mi-am acceptat soarta, confirmată şi de vorbele soțului din dreapta, șofer cu ceva mai multă experiență decât mine:

– O să te oprească!

Era aproape 5 dimineața și noi veneam de la o petrecere. Un prieten tocmai își botezase băiețelul. Când s-a făcut ora de culcare, pe copii i-am plasat în grija bunicii. Ocazie tocmai bună pentru noi să mai rămânem peste program, în compania prietenilor noștri. Ca la orice paranghelie, omul mai bea un pahar, poate chiar două. Chiar dacă a venit cu mașina, nu își face probleme că nu poate pleca acasă tot cu ea. Soaţa are permis de conducere, iar el face parte din categoria bărbaților care nu sunt nevoiți să își bată capul cu dileme de genul “cine conduce mașina la întoarcere?”. Este situația ideală…cu condiția ca ea (adică soaţa) să și aibă permisul asupra sa, așa cum solicita domnu’ polițist acum:

– Documentele dvs, vă rog!

– Ăăă, aici avem o mică problemă! Nu le am la mine…

Nu mi-am dat seama dacă răspunsul meu l-a bucurat sau nemulțumit, dar m-a chemat lângă mașina echipajului. M-a verificat pe stație, mi-a identificat datele și apoi a vehiculat o sumă. Nu eram sigură că auzisem bine. Adică înțelegeam că o comisesem, că se întâmplase și cu alte ocazii, că meritam o amendă să îmi bag mințile în cap și permisul în geantă ori de cate ori ies pe ușă, dar totuși..

– Mă scuzați, cât ați spus? întreb eu nedumerită.

– Domnișoară, amenda minimă este 870 lei și poate ajunge la 1160. 6 puncte!!

În momentul ăla m-am blocat. Nu îmi dădeam seama dacă tremuram de la frig sau pentru că această perspectivă îmi dădea fiori pe șira spinării. M-am întors spre maşină şi i-am şoptit soţului colosala sumă pe care domnu’ polițist se pregătea să o scrie pe procesul verbal. Eram ca un copil aflat în încurcătură și căutam ajutorul mamei. El are mereu îndrăzneala cu el, cuvintele nu îl părăsesc așa ușor, așa că mi-am pus toate speranțele în intervenția lui. La început, domnu’ polițist s-a arătat iritat de întorsătura pe care domnul meu Îndrăzneț și Vorbăreţ încerca să o dea situației. Omu’ era croit să aplice legea și basta. Și pe bună dreptate! Doar nu era vina lui că eu mă bazez atât de mult pe portofelul soțului și uit de grija alui meu, care (ce să vezi?!?) are și actele întrânsul. A ascultat bietul domn polițist, a cântărit și-a consultat şi colegul, iar în cele din urmă m-a blagoslovit cu o amenduţă şi un avertisment ca să îmi fie învăţare de minte. Eu am zis bogdaproste săru’ mâna, mi-am făcut cruce în gând, am semnat procesul verbal şi mi-am văzut de drum.

Când eram mică, să fi avut 12-13 ani, îmi amintesc că mă neliniștea prezența unui polițist. Aveam impresia că sunt în neregulă și că mi-ar fi mai bine departe de el. Dacă îi întâlneam pe stradă, traversam numaidecât. Ajunsesem chiar la concluzia că într-o viață anterioară fusesem criminal în serie 😀 , că altfel nu îmi explicam de unde teama aceea. Cu mintea de acum tind să cred că m-o fi speriat careva cu nenea polițistu’ când eram țâncă, deși eu îmi amintesc doar de faimoșii teroriști care luau copiii ne-cuminți. Faptul că de data aceasta mi-am păstrat calmul, deși conduceam ilegal mașina, m-a cam luat prin surprindere.

Deși o meritam cu vârf și îndesat, soțul m-a scutit de morala post-eveniment. S-a mulțumit să facă glume pe seama ilegalității mele vreo câteva zile, apoi experiența a fost arhivată. Amenda am putut să o plătesc online (simplu şi rapid pe ghiseul.ro) tot de pe cardul lui . Deh, a avut parte de două pahare de vin cam scumpe!

Morala pe care am desprins-o eu din toată povestea:

Ia-ți portofelul cu tine, indiferent de cine plăteşte consumaţia sau cumpărăturile ! 😀

 

Sursa foto: aici.