contact@denisamanica.ro
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
Denisa Mănica
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
mai 4, 2018 | in Utile

Sunt domnişoară la vârsta mea, vreau cercei în urechi!

bdr
Reading Time: 4 minutes

Nici bine nu m-a luat prin surprindere a doua sarcină, că eu şi visam cu ochii deschişi la straturile de tul din tutu-uri, la volanele de pe rochiile în culori pastelate, la pampoane, moaţe şi codiţe, la cercei în urechi. Eram în primele săptămâni de sarcină (mă rog, în alea primele după cele opt în care habar nu am avut că eram însărcinată), vedeam fetiţe pe stradă şi mă trezeam gândind aproape cu voce tare:

Las’ că peste câteva luni voi avea şi eu o moţată mică!

Ce-i drept, mă încuraja şi data probabilă a naşterii: 8 martie, 2015. Dar moţata m-a lăsat să mă perpelesc puţin până la morfologia din trimestrul doi. Acum era fetiţă, la următorul control nu mai era sigură ce vrea să arate. În schimb, eu eram hotărâtă să nu renunţ la visele mele roz-dantelate. Roz mov, mov, roz, ca să o citez pe ea 3 ani şi câteva luni mai târziu.

Apoi nu ştiu unde mi-a fugit entuziasmul. Când am devenit sigură de sexul celui de al doilea moştenitor, nu m-am înghesuit cu celalte mămici la raionul cu rochiţe, fustiţe, bentiţe şi alte iţe. Nici măcar la magazinul cu bijuterii, că aici vreau să bat, de fapt. Bagajul pentru maternitate al moţatei nu includea nici o pereche de cercei. Iniţial, m-am gândit că în cele patru zile de spitalizare tati ar avea suficient timp să cumpere ceva drăguţ. Nu a fost să fie, deşi în spital am rămas zece zile, nu patru. Cele 2.3 Kg fuseseră încercate deja de prea multe ace, de găuri în urechi nici nu am vrut să mai auzim.

Pe la şase luni, moţata a primit o pereche de cercei. Dar pe mine tot nu mă trăgea inima să o chinuiesc. Poate din comoditate, poate pentru că încă nu îmi revenisem din şocul evenimentelor post naştere sau pentru că altele ne erau priorităţile la vremea respectivă. În timp, am început să cochetez cu ideea de a lăsa această operaţiune la alegerea ei. Nu mă deranjau prea tare nici cele câteva remarci despre urechile ei neaccesorizate Până pe la doi ani şi jumătate, când domnişoara a început să îmi ia urechile la inspectat. Şi să se arate mai mult decât interesată de tot ce semăna cu wow, ce cerceluşi ai! Nu a fost greu să ne dăm seama ce cadou să îi luăm de ziua ei.

Aniversarea de trei ani trecuse, cadoul îl primise, dar eu încă nu făcusem programarea. Cam la o săptămână după petrecerea ei, stăteam noi două în pat şi ne giugiuleam ca doi guguştuci, când se uită cu năduf la urechile mele şi mă apostrofează:

– Vreau cerceluşi, tu ai mulţi! Vreau şi eu. Şi aici, şi aici, şi aici, şi aici..

Toate într-o singură ureche. 3 ani şi o săptămână abia. Ce ne aşteaptă peste zece?! De parcă nu aş fi eu suficient de îngrozită de perioada adolescenţei şi aşa..

– Iubita mea, hai să începem cu o singură gaură pe ureche, da?

– Da.

– Vrei să sun şi să fac programare la medic acum? Dar să ştii că o să te doară puţin…

– Da, vreau!

Şi am sunat, nu mai era cale de întoarcere.

A doua zi ne-am prezentat la clinică. Hotărârea ei era chiar debordantă. Pe drum eu am încercat să o mai pregătesc pentru ce urma, să-i spun că o s-o doară puţin, dar nimic nu ar fi făcut-o să se răzgândească. În cabinet s-a aşezat singură în braţele mele. Cred că mai neliniştită eram eu. Ea a scos urechile la înaintare cu încredere şi curaj. La prima gaură nici nu a crâcnit. La a doua a scos un auuu, pentru că şi asistenta a ezitat puţin. Entuziasmul şi dragul de cerceluşi aproape că i-au anesteziat durerea pe moment. După ce am ieşit am luat-o la întrebări. Mai mult ca să mă asigur pe mine că trecusem cu bine:

– Te-a durut, iubita mea?

– Daa..

– Te-a durut mai puţin sau mai mult.

– Mai mult..

Şi apoi s-a dat la joacă.

Când am ajuns acasă, a ţinut-o drept spre oglindă. Ca să se admire pe îndelete. Abia aştepta să se întoarcă tati de la muncă şi să îi arate şi lui noile achiziţii. Şi timp de câteva zile, poate chiar săptămâni, le scotea altora ochii cu cerceii ei.

Cercei în urechi, detalii tehnice: unde i-am pus, cum, cât ne-au costat, ce am folosit după.

Când am văzut copilul mai hotărât decât mine, nu am mai stat pe gânduri şi am apelat la clinica la care aveam abonament, Regina Maria. În altă parte nici nu ştiam unde aş fi putut merge. Înţeleg că se pot face găuri în urechi şi la bijutier. Dar mintea mea tot spre clinică ar fi tras, pare mai sigur.

Pistolul este mai degrabă un fel de capsator. A fost la set cu cerceii medicinali, sigilat şi de unică folosinţă. Costul total pentru procedură şi cercei a fost de 210 ron. Cam scump, dar cum ziceam, nu am prospectat piaţa înainte şi nici nu mai voiam să mă tărăgănez cu treaba asta.

Cerceii medicinali.

Nu am avut nici un fel de probleme. În afară de ai grijă la cerceluşi!. La fiecare îmbrăcat sau dezbrăcat de tricou. Cerceii medicinali au rămas pe loc pentru aproximativ o lună, iar în primele două săptămâni a trebuit să ajutăm vindecarea cu Baneocin unguent.

Cerceii pe care îi are acum sunt din aur alb, cu şurub normal. Pentru că nu am reuşit să găsesc o pereche cu acel şurub special pentru cerceii de copii. Ceva drăguţ şi pe măsura ei, adică. Tot ce îmi plăcea mie, mi se spunea că sunt mici pentru ea. Nu par să o deranjeze şi nici ea nu s-a plâns de vreun disconfort până acum. Singura mea teamă este să nu îi piardă.

Cam aşa la noi cu cerceluşii. Am intrat în rândul fetiţelor cu cercei în urechi după vârsta de 3 ani şi la cererea domnişoarei. Pentru că aşa s-au aşezat lucrurile la noi. Nu cred că este rău nici dacă faci găuri în urechi la scurt timp după naştere. În majoritatea cazurilor apare dorinţa de a purta cercei. Dar poveştile pot fi mai savuroase la vârste mai mari. 🙂

 

Dacă ţi-a plăcut articolul pe care tocmai l-ai citit şi ai vrea să prinzi de veste imediat ce se publică următorul, te invit să urmăreşti şi pagina de Facebook a blogului.

Submit

Similare

Tags: copii frumuseţe sănătate
Join Discussion
4 0

Article by Denisa

Bună! Eu sunt Denisa și îți urez bun venit în lumea mea! Îndrăgostită de familia mea, de cărți, de dezvoltare personală și psihoterapie scriu cu pasiune despre lucruri frumoase sau mai puțin frumoase, despre povești de viață pe măsură ce le trăiesc. Sunt consilier de dezvoltare personală și psihoterapeut integrativ în formare, așa că dacă ți se pare că te pot ajuta cu ceva, dă-mi de știre folosind formularul de contact.

Previous StoryMostră de părinţi fugiţi de acasă. Experienţa noastră în trei acte.. Next StoryCursă cu obstacole dis-de-dimineață, zenul mamei rezistă!

Comments

  1. Marina mai 6, 2018 Răspunde

    Curajoasă și cochetă! Loli vrea, apoi uită, eu nu am inimă să o înțep. Are lobul moale și eu am oroare de urechi lăsate. Poate peste vreun an, doi. Să fiu sigură că e hotărâtă 100% .

    • Denisa mai 7, 2018 Răspunde

      Heheee..Ştiu ce zici, de ce crezi că am amânat şi eu atât şi nu mă mai lăsam i ntrată cu ea în cabinet? :)) Cred că vei simţi când va fi pregătită..sau tu. :)

  2. Claudia septembrie 23, 2019 Răspunde

    Buna. La care clinica Regina Maria ati mers?

    • Denisa septembrie 23, 2019 Răspunde

      Bună, Claudia! La cea din Lujerului. :)

Cancel Reply

(not be shared)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cauta un articol

Facebook

Facebook

Abonare E-mail

Vei primi notificari pe e-mail, despre fiecare postare noua.

Alătură-te celorlalți 23 de abonați

Ultimele Articole

  • Red & Black Online Workshop (2)

    “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine

  • IMG_20220205_180212

    Să sperăm că acesta este sfârșitul (gânduri din izolare)

  • IMG_20220120_092340

    DE CE și CUM să îți scrii o scrisoare la început de an…

  • people-2587353_1280

    Cum se simte Crăciunul tău, atunci când nu mai trăiești în România?

  • 260605489_881390729225297_5174927168452504290_n

    Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză

Scriu despre

alimentație sănătoasă alăptare autocontrol blog blogging cadouri campanie comunitate conștientizare copii copiii cuplu călătorii cărţi educaţie emoţii eveniment feminitate fotografii de familie frumuseţe handmade informaţie investiţie iubire necondiţionată maternitate mămicie noi doi Oana Moraru parenting relaţie responsabilitate reţete reţete fără zahăr sănătate sărbătoare teatru Tv vacanţă viaţa e frumoasă vulnerabilitate work at home moms zile din viața noastră îngrijire şcoală pentru bloggeri şcoală pentru părinţi

Discuţii, discuţii

  • Denisa la Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză
  • Flori la Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză
  • Adriana la “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine
  • Natalia Dabija la “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine
  • Laura la Cum se simte Crăciunul tău, atunci când nu mai trăiești în România?

Categorii

  • A fi părinte
  • Campanii
  • Evenimente
  • Feminitate
  • Utile

Caută

Linkuri utile

  • Politică de confidențialitate

Arhivă

mai 2022
L Ma Mi J V S D
« feb.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
Copyright DenisaMănica.ro | Web-Design by Cloudberries.ro