Început de săptămână. Oare ce mi se pregăteşte? Aceasta e întrebarea! Încep să cred că cei mici au un plan de dezvoltare pentru mama lor, pus la cale în secret, dar de care se ţin cu sfinţenie. Asta că tot mă mai ajung din urmă gândurile negre și mi se pare că trece timpul mult prea repede, că eu nu reuşesc să pun ceva deoparte şi pentru mine. Or avea extra-puteri mititeii și-or reuși să citească gândurile omului…sau cel puțin pe ale mele.

Apoi mă amuz la gândul unui eventual interviu de angajare pe care l-aș putea susține. Nu acum, doar ce am devenit o stay-at-home mom cu acte în regulă. Dar poate peste niște ani, cine ştie?! M-o găsi dorul de corporație, dragul de stat zi-lumină la job, mi-or lipsi orele de stat în trafic. Și atunci să te ții! Cum îl conving eu pe omul din fața mea că sunt persoana pe care o caută?! Cu povești despre locul de muncă anterior, nu cred că aș mai avea vreo șansă să îl farmec. S-au adunat de pe acum aproape patru ani de pauză profesională, ce amintiri aș mai putea stoarce? Abilităţile, domne’, abilităţile rămân singurul meu atu. Cum care? Numai cine nu a nimerit niciodată în şoşonii unei mămici poate întreba așa ceva. Să le luăm pe rând:

1. Flexibilitatea – este esențială, fără ea nu poți conviețui cu un copil mic. Ca să ajungi să duci la bun sfârșit, fie și cea mai simplă sarcină, trebuie să înveți să faci slalom printre nevoile și toanele celui mic, să iei în calcul încă de la început căăăă… poate nu este momentul ei astăzi. Ai reţinut că am spus “simplă”, da?
2. Organizarea –  chiar dacă nu ai excelat în viața ta la acest capitol, odată cu apariția copilului îți poți lua adio de la acea perioadă. S-au dus vremurile în care te hotărai azi ce faci mâine. Gata cu spontaneitatea! Nu mai zic de rutina zilnică. Că îți place sau nu, cel mic are nevoie de un oarecare program al meselor și orelor de somn. Crede-mă, și tu ai nevoie de programul acesta al lui dacă ții la deplinătatea facultăților tale mintale! De voie, de nevoie, în scurt timp înveți cum sa jonglezi cu reprizele de joacă, pregătirea mesei, întinsul de rufe, culcatul copilului și tot așa. Când ajungi la un nivel avansat, poți avea pretenția și unui duș matinal.
3. Negocierea – până să înceapă boțul de om să plece de-a buşilea prin lume, ar fi bine să ai măcar pregătirea teoretică, că de partea practică nu o să duci lipsă. Provocările abia încep. Era să uit, antrenează-ți temeinic urechile și testează-ți toleranța la sunete înalte! Ştii tu, pentru atunci când negocierile voastre vor eșua…
4. Abilităţi de comunicare – dacă nu erau punctul tău forte până acum, tocmai ce ți s-a oferit șansa să remediezi acest neajuns. O să recuperezi cu vârf și îndesat. La început te vei angaja în monologuri lungi și aparent lipsite de sens pentru omulețul din fața ta, dar e o etapă obligatorie, altfel se poate lăsa cu scandal. Apoi te vei specializa în limbi străine…și când zic străine, sunt chiar străine! Vor fi cuvinte pe care nimeni în afară de tine nu le va înțelege. Și ar mai fi comunicarea non-verbală, de mare ajutor în anticiparea și prevenirea situațiilor dificile. Nu o neglija!
5. Multitasking – cumva, devine de la sine înțeles. Chiar dacă nu mai sunteți 2 în 1, bebelușul nu va fi dispus să renunțe prea curând la apropierea ta și la binele din brațele tale. Nici tu la moliciunea și mirosul lui. Așa că, în scurt timp te vei trezi făcând lucruri cu el la purtător. Vei învăța să mănânci alăptând și să alăptezi mancând, vei adormi copilul în timp ce mesteci în oala cu mâncare sau îți vei lega şireturile de la pantofi cu el în brațe. Nu credeai că se poate, așa-i? Știu, și mie mi-au fost spulberate toate teoriile pe care le aveam înainte de a avea copii!
6. Gestionarea conflictelor – când ai doi sau mai mulți copii, situațiile tensionate sunt la un cub de lego distanță. Luni de zile, o jucărie poate lâncezi nestingherită pe te miri unde. În momentul în care unul dintre copii i-a acordat un minimum de atenție, a reuşit să o transforme în cea mai mai dorită jucărie din lume, dar și în motiv de gîlceavă. Norocul nostru că faima i se duce repede. Acum deh, și copiii tot oameni sunt și ei! Nici în relațiile noastre nu curge numai lapte cu miere. “Să ai un copil te face părinte, să ai doi te face arbitru! (David Frost)
7. Gestionarea crizelor de imagine – dacă reușești să tolerezi oglinda în casă după naștere și să te mai și împrietenești cu noua ta înfățișare, e mare lucru! Să nu uităm de pete. Oricât ai încerca să le ții la distanță, e musai să îți accesorizeze ținuta. Măcar o dată. Si atunci NEAPĂRAT când ai nevoie să arăți impecabil. Sau pleci la şedinţa cu părinţii în pantalonii cei noi, cărora ai uitat să le tai eticheta. Ei aş, nu mi s-a întâmplat mie, unei prietene. 😀
8. Creativitate – știu că mulți avem tendința de a crede despre noi că nu suntem persoane creative. E adevărat că nu suntem toți Picasso și nici Steve Jobs, dar într-o oarecare măsură suntem creativi în multe aspecte ale vieții noastre. Rolul de părinte este unul cu potențial creativ crescut. Copilul este mult mai receptiv la jocuri, la povești, cam așa învață el lucruri noi. Te poți folosi tu de povești clasice, de replici consacrate, de jocuri jucate cand tu însăți erai de vârsta lui, dar nu poți pune aceeași placă la nesfârșit. Și atunci apare oportunitatea. Mult succes, nici tu nu aveai habar ce zace în tine! Probabil ti-a lipsit imboldul..
9. Time management – dacă ți se defecteazăă ceasul în casă, nici nu observi. Asta pentru că ziua ta este deja programată la milisecundă. Rămâi pe minus la timp pentru tine sau pentru voi doi, dar nu ai ce-i face. Voi vă mai descurcati, ăsta micul, sărăcuţul, e complet neajutorat! Nu e cazul să disperi, cândva o să reveniți la normal (probabil după ce-o împlini 18 ani şi o pleca de acasă).
10. Rezistența la stres și condiții grele de muncă – haaa…asta este deja condiție esențială pentru ocuparea jobului de mămică. Dacă ăsta mic și drăgălaş te-a ales pe tine, crede-mă că duci! De toate, paleta e destul de ofertantă. Somn cu țârăita, crize de furie stârnite de cele mai absurde motive, mârăieli cât cuprinde (chiar şi după ce ai pus la bătaie tot arsenalul întru liniștirea bestiei care ți-a răpit dulceața de copil pe care îl ţineai în braţe mai devreme).

Mărturisesc că a trebui să fac o selecţie riguroasă, întrucât mi-am propus să mă opresc la zece. Aş mai avea material pentru încă un articol, cel puţin. Pentru că viaţa de mămică, deşi din afară poate părea neinteresantă, numai plictisitoare nu e! E cel mai bun şi revelator training pe care îl vei putea avea vreodată. Partea bună e că este gratuit şi te provoacă să te reinventezi mereu, partea proastă e că practica nu se plăteşte. Cu toate acestea, câştigul există. Doar că se măsoară rar şi nu este mereu perceptibil.

N.B Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Orice asemănare cu personaje sau fapte reale nu sunt sunt pur întâmplătoare! 😀

Sursa foto: Pixabay