Reading Time: 4 minutes

În a doua săptămână după operație mi-am adus teancuri de cărți de acasă. Dacă tot urma să petrec în spital timp îndelungat, să nu îl las să se irosească. Am deschis-o pe prima, am deschis-o pe a doua, pe a cincea, pe a zecea… Degeaba. Cuvintele îmi treceau prin minte ca mălaiul prin sita de cernut mălaiul.

Până mi-am amintit de Un bărbat pe nume Ove. Era pe lista mea de foarte mult timp, însă întâmplarea făcuse să citesc mai întâi Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău. Mă îndrăgostisem de stilul lui Fredrick Backman încă de pe atunci, dar acum aveam să descopăr unul diferit, savuros, ușor de parcurs, cu fraze scurte, dar cu niște comparații de tot râsu’. Și pe alocuri de tot plânsu’.

“Ove era unul dintr-aceia care sunt moși posaci încă de la grădiniță.”

Ove este genul de personaj pe care îl descoperi pas cu pas. Ca o ceapă pe care o desfaci foaie cu foaie, de la coaja necomestibilă până la inima fragedă, partea cea mai bună din toată leguma. Este posibil să nu îl placi pe Ove de la început. La prima vedere, pare mai degrabă un bătrân ursuz, tipicar, care pune mare preț pe reguli și respectarea lor, atașat de rutina lui, nostalgic al vremurilor în care oamenii știau să bată un cui înainte să își cumpere o casă, care judecă oamenii după marca mașinii pe care o conduc, disprețuind automobilele străine. Dar nu te grăbii să îți faci o impresie pripită, așa cum am făcut eu, pentru că până la final probabil îți vei schimba părerea.

(…) pentru Sonja, Ove nu era omul posomorât, încuiat și grosolan pe care îl vedeau alții. Pentru ea, Ove era buchetul de flori roz, ușor obosite, de la prima lor cină. (…) Și era toate lucrurile în care el credea cu atâta putere – dreptate,moralitate și a munci din greu, o lume în care <ce-i cinstit, cinstit să fie!> Nu pentru medalii, diplome sau bătăi prietenești pe umăr, ci pentru că așa era drept să fie. Iar Sonja înțelesese că nu prea se mai făceau oameni din ăștia.

Sonja a spus cândva că, pentru a înțelege oameni ca Ove și Rune, trebuia să înțelegi mai întâi că erau oameni prinși în epoca greșită.
Orice om vrea o viață demnă, doar că demnitatea înseamnă ceva diferit pentru fiecare, mai spunea Sonja.

Acțiunea se desfășoară într-un cadru static, în cartierul rezidențial în care locuiește Ove. Dar care devine destul de dinamic pe măsură ce îi descoperi istoria și actorii. La fel cum Ove începe să prindă culoare în momentul în care îi afli povestea de viață și a mariajului cu Sonja – o fire complet diferită de a lui. Acest lucru te face să închizi puțin cartea și să te lași purtat de gânduri către bătrânii din viața ta, fie ei bunici, mătuși, unchi, părinți. Care a fost viața lor și ce i-a transformat în oamenii care sunt astăzi?

“Eu nu-s firmă de recondiționat pisici.”

Oricât de lipsit de imaginație ai fi, nu ai cum să nu îți reprezinți în minte măcar câteva scene din tot romanul. Fredrick Backman are un talent de a scrie atât de senzorial, ceva de invidiat. Nu este nimic complicat în stilul lui. Fără fraze pompoase și cuvinte pretențioase, autorul reușește să te trimită direct în centrul acțiunii. Sau pe marginea ei, dacă ești un tip căruia îi place mai mult să observe sau nu rezistă genului verde în față al lui Ove.

(…) l-a zgâlțâit de parcă încerca să scuture nuci de cocos din el.

(…) când mănușa supărată zboară din nou spre el.

(…) arată ca patru înghețate pe băț, topite într-un fular vechi.

Pe frunte are un cucui mare cât un ravioli.

Jigăritul ăsta de cotoi are un fel foarte direct de a rezolva probleme, trebuie să recunoască.

Jimmy a încercat să-i convingă pe toți că bucătăria lui Parvaneh și a lui Patrick trebuie să se numească <Steaua Morții>, iar Ove să i se zică <Darth Ove>. Ove nu înțelege ce înseamnă asta, dar bănuiește că e ceva complet idiot.

Ove a devenit brusc foarte interesat de o anume bucățică de asfalt de sub un pantof, motanul arăta de parcă era gata să înceapă să fluiere și să o șteargă de acolo.

La început îți vine să îl iei la șuturi pe acest moș posac care nu își dorește altceva decât să moară. Apoi te trezești în mijlocul unor povești despre pierdere, speranță, iubire, loialitate, perseverență, putere, încredere și acceptare a viații așa cum este ea. Aș spune mai multe despre acțiunea din carte și despre personaj. Recunosc, mă mănâncă puțin tastele. Însă, nu aș vrea să vă stric plăcerea lecturii și pe aceea de a o descoperiri pe cont propriu. Ceea ce pot să spun este că Un bărbat pe nume Ove este o carte pe care aș oferi-o cadou cu încredere sau aș pune-o în bagajul de vacanță.

Și totuși, cartea nu este nou apărută. Dacă ați citit-o, vouă cum vi s-a părut? Mi-ar plăcea să schimbăm impresii în comentarii.