Străduţe înguste şi îmbâcsite, mirosuri care de care mai pestriţe, de abia ne ţinem nasul pe loc. Clădiri gri şi cam dărăpănate, ici, colo înveselite de câte un grafitti. Cutii goale de fructe şi legume zac aruncate alandala. Trotuarul devine greu de tranzitat şi ne vedem nevoiţi să ne continuăm mersul domol pe mijlocul străzii. Stă să se însereze, iar oamenii se pregătesc să pună lacăt pe uşile prăvăliilor de cartier. Întâlnim şi grupuri mai gălăgioase, puse pe harţă. La un moment dat, chiar avem impresia că lăsăm în urma noastră răsunetul unei palme pe un obraz străin. Trebuie să recunoaştem că realitatea de pe străduţa lăturalnică ne cam îngenunchează aşteptările noastre legate de această vacanţă în Atena.

Ca şi la Roma, am plecat fără un plan de bătaie. Escapadele astea în doi încep să devină o fugă din viaţa noastră de părinţi. (Da, nu sună prea drăguţ şi înălţător, dar aşa sunt. Culmea, nu mă simt vinovată pentru ele şi nici demnă de ars pe rug. Dimpotrivă, mă simt îndreptăţită să le am. 🙂 ) Aşa că, şi pe cea din Atena am luat-o ca atare. Am avut aproape patru zile pline la dispoziţie, dar am fost atât de dezumflaţi de prima impresie, încât ne-am pus pe tânjală după prima.

Ce am vizitat?

Nu voi insista pe obiectivele turistice. Şi asta pentru că există mai multe articole scrise pe această temă de către oameni mult mai în temă decât noi, care ne-am rezumat la Acropole, dealul sacru al oraşului pe care se află vestitul Parthenon (templul zeiţei Atena), iar în următoarele zile ne-am făcut veacul pe lângă el. Cu acelaşi bilet am putut să vizităm şi Agora (piaţa în care se întâlneau atenienii pentru diverse activităţi culturale, religioase, comerciale, etc..), Templul lui Hefaistos, Biblioteca lui Hadrian şi Templul lui Zeus Olympianul. Tot cu acelaşi bilet am fi avut acces la Kerameikos, dar la care nu ne-am ostenit să mai ajungem. Nu mai spun că eram cazaţi aproape de Muzeul Naţional de Arheologie, dar somnul de după-amiază ne-a ademenit mai mult decât o deplasare înspre dânsul.

Ce am mâncat?

Pe la obiectivele turistice nu prea ne-am înghesuit noi, dar să ne fi văzut cum le bifam pe cele culinare. Din a doua zi am descoperit acest articol al Andreei (www.tastebazaar.ro), pe care nu o cunosc nici acum, dar care ne-a devenit bună prietenă pentru tot restul şederii noastre în Atena. Ca să vă faceţi o idee, o jumătate de zi am dedicat-o călătoriei în Pireu. Nu pentru că am fi fost nerăbdători să îi aflăm frumuseţile, dar prea ne lăudase fata noastră restaurantul Yperokeanio. Şi nu am regretat că i-am dat crezare. Am mâncat acolo una dintre cele mai savuroase mâncăruri gustate vreodată: caracatiţă cu piure de vinete. Da, restaurantul nu arată grozav, dar înţeleg că dacă nu îţi faci programare, nu prea ai şanse să găseşti o masă liberă. Chiar şi noi am avut noroc, cineva tocmai îşi anulase rezervarea.

Şi tot datorită Andreei am avut ocazia să ne delectăm cu o poţie de portokalopita de la Yiasemi. În afară de prăjitura delicioasă, cu gust autentic de preparat făcut în casă, experienţa în sine a fost una inedită: locul de servire se afla undeva pe nişte trepte, la poalele lui Acropole. Nu au fost rele nici plăcintele de la Bougatsadiko, patiserie pe care am descoperit-o apoi şi în recomandările lui Andrew Zimmern în emisiunea Bizzare Foods. Ţineţi minte articolul de care v-am zis şi dacă ajungeţi prin Atena, mergeţi pe mâna lui. E verificată treaba! 🙂

Unde ne-am cazat?

Am găsit un fel de apartament la aproximativ 2,5 km de zona centrală. S-a dovedit o alegere mult mai inspirată decât hotelul din Roma. Chiar mai ieftin ( aprox. 50 euro/noapte) şi condiţii de cazare muuuult mai bune. Modern, curat. Aveam şi o chicinetă la dispoziţie, dotată cu toate cele pentru un mic dejun în cameră, dar la noi nu a fost cazul. Draperiile blackout au fost mai mult decât binevenite.

Ce impresii mi-a lăsat oraşul?

Am aterizat în Atena cu aşteptări mari. La începuturile mele în câmpul muncii, am lucrat într-o firmă cu acţionari greci. După felul în care vorbeau ei despre capitala ţării lor, ajunsesem să văd Bucureştiul ca pe un oraş de mâna a treia în comparaţie cu Atena. Iar ceea ce găseam acum la faţa locului, după 10 ani, nu prea avea de-a face cu imaginea din capul meu. În drumul nostru zilnic înspre Monastiraki şi cartierul Plaka, am descoperit un oraş învechit. Clădiri la fel de gri şi neîngrijite precum în Bucureşti, blocuri întregi părăsite. Iar în unele privinţe, mi se păreau chiar mai rămaşi în urmă decât noi. Comerţul stradal, de exemplu. Nu m-aş fi aşteptat să văd tonete atât de aproape de centrul unui oraş elevat şi evoluat precum Atena din mintea mea. În felul acesta cred că mi-am sabotat singură vacanţa. Totul mi se înfăţişa prin ochelarii deziluziei.

Mi-a plăcut însă stilul de viaţă al atenienilor. Sau, cel puţin, ceea ce mi s-a părut mie a fi un stil de viaţă. Dimineaţa îi vedeai împreună pe la vreo patiserie, unde îşi beau cafeaua şi mâncau o bucată de plăcintă, iar în weekend, cu greu găseai o masă liberă să mânânci undeva. Şi nu cred că erau toate ocupate de turişti.

Niciodată în viaţa mea nu cred că am traversat strada pe culoarea roşie a semaforului mai mult decât în Atena. În primele zile, eram singurii ciudaţi care respectau regulile de circulaţie. Dar până la final, ne-am dat şi noi după oamenii locului. Mi se părea incredibil modul în care şoferii îi fereau pe pietoni, fie că era roşu sau verde pentru ei.

Multe biserici, unele mai mari şi impunătoare, altele mai micuţe şi modeste. Şi foarte multe magazine cu articole bisericeşti, expoziţii de icoane, patrafire, cădelniţe şi altele asemenea. S-o spune despre Atena că este legănul civilizaţiei europene, dar mie mi s-a părut a fi şi leagănul ortodoxiei.

Dacă vreţi să vă începeţi cariera în turismul culinar, Atena este cu siguranţă o destinaţie. Văleu, şi ce mai destinaţie! Dar nu mai insist pe subiect, pentru că deja v-am lăsat impresie de gurmanzi. Nu că n-am fi! Măcar şi pentru mâncare şi tot aş mai face o vacanţă în Atena. Sunt sigură că are mult mai multe de oferit acest oraş, dar deocamdată atât am putut noi: plimbări la pas, program de voie, mâncare şi somn. Următoarea destinaţie de pe listă este Londra, dar gata, fără un ghis turistic în bagaj, nu mai plecăm! 🙂