-Asta e, că ei nu o să mai aibă pensie. O sa ne urască generațiile astea care-o sa vină că nu le-am lăsat nimic!

-Eee, lasă! Că până să ne urască ei, ne ducem pe lumea ailaltă.

-Păi ne ducem, dar ei nu vor mai avea nimic. O să ne urască.. Ăștia care au rămas în țară, că ăilalți care au plecat…

-Păi noi nu le-am lăsat?!

-Noi, cine?!?

-Ăștia care conduc țara. Nu noi. Noi ce putere avem?

-Ăștia care ne conduc, ne conduc, dar până când?! Asta e, că nu mai ai nicio putere…

Conversația s-a oprit aici și fiecare s-a întors pe pridvorul gândurilor sale pentru câteva secunde. Apoi, cele două femei exponente ale aceleiași generații, dar atât de diferite în gândire și viziuni, au revenit la chestiuni mai pragmatice, despre îndatoririle casnice.

De când au început copiii opționalele petrec ore bune în compania bunicilor care își poartă cu sârguință nepoții pe la diferite cursuri. În felul acesta își ajută copiii cum pot și cât le mai permite starea de sănătate. Și uneori își exprimă regretele și sentimentul acut de neputință ca doamna de mai sus.

Tinere, îți propun un exercițiu de imaginație: cum alegi să te simți peste 20-30 de ani rememorând ziua de astăzi, 24 noiembrie, 2019? Ce sentimente te vor încerca? Cum te vei uita în ochii copiilor pe care îi ai sau pe care îi vei avea? Ce îți vei spune ție, cel din viitor, cu mai puțină putere și forță decât astăzi? Ieși la vot și îți folosești puterea sau după tine și potopul? Vestea proastă este că până să ajungi pe lumea ailaltă, fie că ai copii sau nu, tot în cea de aici ești nevoit să trăiești. Vestea bună este că mai ai câteva ore la dispoziție să o faci un loc mai bun! Astăzi ai această superputere!