Ca să ajungem la această denumire de colțunași cu mere, a fost nevoie de îndelungi consultări. În rețeta lor ne-am inspirat de la niște plăcinte grecești cu brânză, pe care le-am încercat și noi pentru prima dată la petrecerea Amedeei de 4 ani, weekendul trecut. Foarte bună și cu succes la publicul larg, dar la […]
În afară de fructul în sine, în copilărie toleram cu greu aroma portocalei în tot felul de creme sau aluaturi. La maturitate se pare că mi-am schimbat gusturile. Nu numai că nu o ocolesc, dar chiar îmi lasă impresia că dă o notă sofisticată unui preparat simplu. Iar rețeta pe care vreau să v-o prezint […]
Trebuie să recunosc, pentru mine sărbătorile înseamnă și mâncare. De fapt, desert. Prăjiturile copilăriei mele erau savarina din cozonac însiropat, umplut cu frișcă din smântână de casă și foile de napolitană cu cremă de rahat. Ele au îndulcit mulți ani mesele noastre de Crăciun și Paște. Pe la 12 ani, am intrat si eu în […]
Că îmi plac căpşunile, nu mai zic, oare există vreun om pe lumea asta care să nu agreeze aroma lor?! Însă mă lupt de ceva timp cu nişte pitici pe creier în ceea ce priveşte bomboanele făcute în casă. Şi nu orice fel de bomboane, guguloaie modelate în mână am încercat deja. Mie îmi stătea […]
Era o vreme când în universul acesta intim al nostru era spaţiu doar pentru doi. Haiducie numim noi perioada pre-copii. Dar eu nu ştiam pe atunci să apreciez acel timp în doi. (El ar spune că nici acum nu ştiu 🙂 ). Stăteam la muncă zi-lumină şi nici măcar weekendurile nu le petreceam pe acasă. […]
Care ar putea fi soarta unei prăjituri pe care o faci la repezeală, cu ce găseşti prin casă, o mai ajustezi pe ici, pe colo şi mai este şi apreciată de cei care au gustat-o? Păi nu ai decât să îţi aminteşti ce ai pus şi ce ai înlocuit în grabă. Şi să o reconstituieşti […]
Mie îmi plac foarte mult cum arată aceste fursecuri crăpate cu ciocolată. Le-am pregătit prima dată acum aproape un an, de ziua soțului meu. Am copt o jumătate de zi la ele. Nu pentru că ele ar lua atât de mult timp, dimpotrivă. Ci pentru că eu a trebuit să prepar o cantitate suficientă pentru […]
Uneori am impresia că s-au născut cu un codru în mână. Atunci când prind, mănâncă bieţii mei copii pâine, de nu îi mai opresc. Nu se lasă până nu o dau gata. Acesta este şi motivul pentru care la noi în casă nu mai găseşti o coajă de pâine în ultimul timp. Dacă vii în […]
