Un fior mi-a făcut tot corpul să se cutremure. Semn că vara se sfârșise în cele câteva zile de spitalizare, iar toamna părea să își intre în drepturi. Rufele pentru care ieșisem pe balcon și pe care le întindeam pe sârmele uscătorului erau, de fapt, niște scutece. Iar în sufragerie dormea liniștit un bebeluș. De […]
În mintea mea necoaptă de mamă în devenire nu exista decât un singur mod de a-ți hrăni bebelușul și acela era alăptarea. Formula era doar un moft sau pentru cazuri excepționale. Nu pentru că aș fi studiat prea mult chestiunea. Nuuu, nici vorbă! Era doar un fel de mind-set, o încredere în cursul natural al […]
Să mă întorc cât mai repede acasă. Acesta a fost singurul gând pe care l-am luat cu mine în drum spre spital, atunci când am plecat să nasc al doilea copil. Speram ca de data aceasta spitalizarea să dureze doar 3 zile. Nu a fost să fie! Ori am prins eu pe recepţie un Dumnezeu […]
Înfăşurat într-o păturică albastră ca umplutura de sarma adunată bine în foaia de varză şi purtat pe braţe de o asistentă. Cu zulufii lui negricioşi şi încă năclăiţi, cu ochii cârpiţi de somn şi buzele ţuguiate a nemulţumire, aşa şi-a făcut intrarea în salon vedeta zilei. De unde toată lumea roia în jurul meu, brusc […]
Se așază în pătuțul lui și se mai foiește câteva secunde până să își lase capul pe pernă. Apoi se ridică pe coate, doar cât să mă fixeze cu privirea în timp ce îmi spune: – Mami, după ce termină Amedeea la țițilică și adoarme, să vii și la mine! Răspunsul meu șoptit îl convinge să […]
Era o vreme în care televizorul ocupa un loc special în programul meu de divertisment. Îmi e teamă să calculez cât timp am investit în această distracție. Probabil că dacă aș pune orele unele lângă altele, s-ar transforma în ani. Ba îl foloseam pe bietul televizor și ca mod de distragere de la chestiuni care nu […]
De curând s-au împlinit patru ani de la momentul celor două liniuţe dătătoare de bucurie. A primelor două, pentru că un an şi jumătate mai târziu ne luau prin surprindere altele două.. Porneam atunci pe un drum pe care îl alesesem amândoi, oarecum într-o firească necunoştinţă de cauză. Trăiam evenimentul împlinirii iubirii noastre sublime. […]
