Weekendul trecut am fost în vizită la o cunoștință în Diemen, un orășel lipit de Amsterdam. Ne-am gândit și ne-am tot răzgândit, dat fiind numărul de cazuri noi în creștere (peste 8000 atunci, peste 10000 o săptămână mai târziu). Dar cum și așa nu cunoaștem prea mulți oameni aici, iar situația devine din ce în […]
Vineri a fost ziua mea de naștere. Zi, care în prima parte a ei, nu a fost chiar atât de frumoasă ca mine. Subiectiv vorbind. Pentru că obiectiv, am început sărbătoarea în urmă cu 2 săptămâni, de când am ajuns în Haarlem. Din nu știu exact care motive, aveam nevoie ca ziua mea de naștere […]
Acum un an, trăiam unul dintre cele mai puternice și intense sentimente de ușurare și eliberare. În sfârșit ajungeam acasă, după mai bine de 3 luni de absență, după 3 luni de dormit pe paturile spitalului. Dar și cu sufletul plin de recunoștință, o nouă perspectivă asupra vieții și cu apetit pentru noi experiențe. Cea […]
Simțeam că trebuie să sărbătoresc un an într-un fel inedit. Ceva pe care nu îl mai făcusem niciodată. Trebuia să îndulcesc cumva data de 2 aprilie. Nu aveam să o las să fie doar ziua în care m-am operat la cap. Ziua în care corpul mi-a fost anesteziat de frică înainte ca alte substanțe să […]
Am găsit porțile spitalului închise și bine păzite. Așa cum nu știu dacă le-am văzut vreodată în cele peste 2 luni pe care mi le-am petrecut în spatele lor. Am arătat biletul de trimitere și am intrat. Cu emoții, cu corpul aproape tremurându-mi de frică. Ca un războinic trimis în luptă cu pieptul gol. Mă […]
Viața este un mister ce așteaptă să fie descoperit, și nu ghicit sau anticipat. Îi spune Roua lui Erus în timp ce treceau prin Valea Generozității, împărtășindu-i astfel din învățăturile primite de la mama ei. (Pentru cine nu cunoaște seria de cărți care îl au drept protagonist pe băiețelul cu părul albastru, am lăsat un […]
La prima experiență am mers însoțită de mătușa mea. De fapt, eu am fost cea care a însoțit-o. Pentru că la fiecare strigare ea apărea la întâlnire cu o religiozitate mai ceva ca la slujbele de duminică de la biserică. Pe care, credeți-mă, rareori le rata! Nu îmi explicase nimeni ce este cu votul ăsta. […]
De fiecare dată am stat cu frica în sân. La ambele sarcini. La prima număram săptămânile și ne era teamă să ne gândim cât mai avem până la un prag acceptabil, unul de la care copilul nostru avea șanse reale de supraviețuire. Timpul trecea destul de greu, dar noi deveneam tot mai încrezători cu fiecare […]
