Ce mai citim (#4) – Părintele conştient ( Shefali Tsabary)

Scrisesem aici o introducere destul de stufoasă. Am șters-o. Pentru că nu aş vrea să irosesc nici spaţiul meu alocat acestui articol şi nici timpul vostru. Pe scurt, încerc să reiau proiectul #Cemaicitim, pe care l-am inițiat anul trecut aici pe blog, dar nu prea am reuşit să mă ţin de el. Şi încep cu prima carte citită anul aceasta, Părintele conştient, despre care abia aşteptam să povestesc.

Pentru mine, Părintele conştient (Shefali Tsabary) este o carte de parenting atipică, în care accentul se pune pe părinte, nu pe copil. Sau, cel puţin, aşa am perceput-o eu, aflată încă sub influenţa workshop-ului cu Oana Stoianovici din luna decembrie a anului trecut. Este pentru prima dată când întâlnesc această abordare a parentajului: aceea a parteneriatului dintre copil şi părinte pe calea creşterii şi a împlinirii spirituale. Şi ea vine din îmbinarea învăţăturilor culturii în care a crescut autoarea şi formarea ei profesională de mai târziu.

Câteva date despre autoarea cărţii Părintele conştient, Shefali Tsabary:

Shefali Tsabary s-a născut şi a crescut în India, fiind familiarizată încă din copilărie cu filosofia orientală. La 21 ani a emigrat în America, unde s-a specializat şi a obţinut un doctorat în psihologie clinică la Universitatea Columbia din New York. Succesul ei ulterior a venit tocmai din această îmbinare a învăţăturilor tradiţionale din cultura orientală cu psihologia. Până acum a publicat trei cărţi de mare succes şi a fost invitată ca speaker la numeroase conferinţe internaţionale. O găsiţi mai jos pe cea de la TEDx San Francisco, dar pe You Tube sunt numeroase filmuleţe cu ea, diverse discursuri sau interviuri. Mi-au plăcut foarte mult şi cele cu Oprah din seria SuperSoul Sunday.

Ce idei puteţi întâlni în Părintele conştient:

Părintele conştient este mai mult despre noi, ca oameni şi părinţi, decât despre copii. Este despre autenticitate și ființa noastră interioară, despre prezență și despre inconştienţa care se transmite din generaţie în generaţie, despre motivaţiile, aşteptările şi fanteziile pe care le avem atunci când facem un copil, despre Eul nostru, care nu este totuna cu Sinele profund, despre cât de mult ne concentrăm pe ceea ce nu avem şi nu pe ceea ce avem din abundenţă. Este despre validarea socială pe care căutăm să o obţinem prin copiii noştri şi realizările lor, despre felul în care ne raportăm la viaţă în sine, despre emoţii şi acceptarea lor, despre propriile condiţionări care nu ne dau voie să ne bucurăm de prezent. Poate că atunci când am fost noi înşine copii, spiritul ne-a fost îngrădit şi înghesuit în diverse roluri care nu ne aparţineau, dar, dacă îi lăsăm, copiii ne pot fi un guru pe drumul înapoi către noi înşine. Dincolo de ceea ce avem pe plan material sau de ceea ce facem.

Cartea nu oferă soluţii miraculoase, dar face ceva mult mai valoros: îţi pune în faţă o oglindă. Nu tot ce vei vedea îţi va fi pe plac, dar găseşti acolo nişte răspunsuri, nişte principii de viaţă care să te conducă spre Sinele tău adevărat. Doar în măsura în care reuşeşti să te vezi şi să te accepţi pe tine aşa cum eşti, nu cum te văd sau cum vor alţii să fii, vei putea să fii acel partener spiritual pentru copilul tău. Şi asta pentru că nu poţi să fii bun cu alţii dacă nu eşti bun cu tine. Nici măcar cu ei, copiii tăi..

Nu devenim părinţi conştienţi peste noapte şi nici nu există reţete perfecte care să ne conducă acolo. Starea de conştienţă presupune muncă, atenţie, se exersează în fiecare zi în relaţia părinte-copil. Şi asta nu înseamnă că trebuie să stăm non-stop alături de copiii noştri, dar atunci când avem puţin timp liber, să fim acolo cu totul. Părintele conştient oferă spaţiu de manifestare spiritului copilului său, dar nu este permisiv în orice circumstanţă.

Citate preferate din Părintele conştient:

Atunci când citesc cărţi de parenting sau de dezvoltare personală, am mereu la îndemână un marker evidenţiator. Nu vreţi să ştiţi cum arată cartea acum. Din 300 de pagini, nu cred că sunt 30 pe care să nu fi evidenţiat măcar o propoziţie. Mi-ar fi fost destul de greu să fac o selecţie de citate, aşa că, am răsfoit la întâmplare cartea şi le-am ales pe acestea:

[quote text_align=”fw-quote-left” text=”‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›Una dintre cele mai provocatoare sarcini pe care şi le asumă fiecare dintre noi este să aducă pe lume o altă fiinţă umană şi să crească persoana respectivă.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›strong‹˜›Când eşti părinte, e esenţial să îţi dai seama că nu creşti un ‹²›minieu‹²›, ci un spirit care pulsează cu propria semnătură.‹¨›/strong‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›(…) copiii noştri ne duc în locuri din inima noastră despre care nu ştiam că există.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›strong‹˜›Prin simplul fapt că respiră, (nr. copiii) au dreptul să spună ce gândesc, să îşi exprime sentimentele şi să îţi manifeste spiritul. Astfel de drepturi sunt acordate odată cu certficatul de naştere.‹¨›/strong‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›(…) odraslele noastre ne pot transporta către rămăşiţele trecutului nostru emoţional şi ne pot evoca sentimente profund inconştiente. Pentru a înţelege unde trebuie să se dezvolte perspectiva noastră internă, nu trebuie să căutăm mai departe de privirea copiilor noştri.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›strong‹˜›(…) dacă nu integrăm conştient aspectele neintegrate ale copilăriei noastre, acestea nu ne părăsesc niciodată, ci se reîncarnează iar şi iar în prezentul nostru, după care apar din nou la copiii noştri‹¨›em‹˜›.‹¨›/em‹˜›‹¨›/strong‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›Indiferent cum ne-am imagina că are să fie călătoria parentajului, când devenim părinţi, visele ni se năruie zilnic.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›strong‹˜›Nimeni nu ne spune că iubirea dintre un părinte şi un copil are poteţialul de a ne sfâşia inima, lăsându-ne la mila destinului copiilor noştri. Nimeni nu ne explică faptul‹¯›nbsp;că, dacă ne dorim să fim părinţi conştienţi, viaţa, aşa cum o ştiam, nu va mai exista, iar persoana care credeam că suntem se va evapora în faţa ochilor noştri. Nimeni nu ne spune că va trebui să îndurăm moartea vechiului nostru sine şi că nu vom avea nici cea mai vagă idee cum să ne dezvoltăm în nou sentiment al propriei persoane.‹¨›/strong‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›Nici durerea şi nici neîmplinirea ta, indiferent ce formă ar lua, nu te reprezintă cu adevărat. Nimic din ele nu îţi atinge fiinţa esenţială. Din acest motiv, orice ţi s-ar fi întâmplat în trecut, nu trebuie să te definească astăzi.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›strong‹˜›Un părinte incapabil să îşi accepte propria fiinţă în toată măteţia sa nu va putea niciodată să îşi accepte copiii. (…) Numai în măsura în care ne onorăm pe noi înşine ne vom onora copiii.‹¨›/strong‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›Întâi eşti om, apoi părinte. Ca urmare, eşti în căutarea dezvoltării spirituale şi încă mai ai multe de învăţat, ceea ce înseamnă că ai unghiuri moarte din punct de vedere emoţional, care încă trebuie descoperite. Nu eşti perfect- şi dacă eşti înţelept, nici nu cauţi perfecţiunea. Perfecţiunea e banală. În loc să aspiri la ‹²›fabulos‹²›, te trezeşti încântat de normal.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›strong‹˜›În loc să reacţionezi, priveşte în sinea ta şi întreabă-te de ce reacţionezi. Întrebându-te, creezi un spaţiu prin care poate izvorî conştientizarea.‹¨›/strong‹˜›‹¨›/p‹˜›‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›Un copil respectat şi ale cărui sentimente sunt onorate când face o greşeală nu se întoarce şi dezonorează o altă persoană.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›” author=”Părintele conștient, Shefali Tsabary” author_link=”” font_size=”fw-quote-lg” class=”” __fw_editor_shortcodes_id=”039fd5e4bd2526b9839aeeb5f2e249f4″ _fw_coder=”aggressive”][/quote]Plecând de la ideea Florinei Badea, de a răsfoi o carte în fiecare dimineaţă, cred că aceasta ar fi cartea ce mi-ar plăcea să îmi învioreze dimineţile mult timp de acum înainte. Pentru că am impresia că o singură lectură nu a fost de ajuns, fiecare rând din Părintele conştient este cu sens. Iar cuvintele mele prea sărace ca să o descrie aşa cum merită..

[call_to_action box_title=”” box_desc=”‹¨›p‹˜›‹¨›em‹˜›Dacă ţi-a plăcut articolul pe care tocmai l-ai citit şi ai vrea să prinzi de veste imediat ce se publică următorul, te invit să urmăreşti şi pagina de Facebook a blogului.‹¨›/em‹˜›‹¨›/p‹˜›” call_to_action_boxed=”{‹²›call_style‹²›:‹²›fw-call-to-action-boxed‹²›,‹²›fw-call-to-action-boxed‹²›:{‹²›bg_color‹²›:{‹²›id‹²›:‹²›fw-custom‹²›,‹²›color‹²›:‹²›‹²›},‹²›bg_opacity‹²›:15}}” icon_box_btn=”{‹²›show_bnt‹²›:‹²›yes‹²›,‹²›yes‹²›:{‹²›style‹²›:‹²›fw-btn-1‹²›,‹²›label‹²›:‹²›Submit‹²›,‹²›link‹²›:‹²›https://www.facebook.com/denisamanica.ro/‹²›,‹²›target‹²›:‹²›_self‹²›,‹²›size‹²›:‹²›fw-btn-md‹²›,‹²›icon‹²›:‹²›fa fa-facebook-square‹²›,‹²›icon_position‹²›:‹²›‹²›}}” class=”” __fw_editor_shortcodes_id=”54d22167c68330e6e50e30db5f6bc124″ _array_keys=”{‹²›call_to_action_boxed‹²›:‹²›call_to_action_boxed‹²›,‹²›icon_box_btn‹²›:‹²›icon_box_btn‹²›}” _fw_coder=”aggressive”][/call_to_action]