contact@denisamanica.ro
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
Denisa Mănica
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
ianuarie 24, 2017 | in A fi părinte

Da, îmi cresc copiii din cărţi!

cactus-1063094_960_720
Reading Time: 3 minutes

Nu a fost mereu aşa, nu m-am năpustit pe cărţile de parenting imediat ce mi s-a confirmat existenţa primei sarcini. Nici nu cred că aveam habar că există aşa ceva! În condiţiile unei ameninţări de avort pe la două luni şi jumătate, am fost mai mult omul momentului. Cele nouă luni au reprezentat o punte între viaţa de dinainte şi după bebe, o trecere de la extaz la agonie şi înapoi, o perioadă de conştientizare treptată. Dincolo de teama şi speranţa resimţite continuu, aceasta a fost una dintre cele mai lejere perioade din viaţa mea. Să fiu cinstită, documentarea mea se rezuma doar la urmărirea dezvoltării săptămânale a fătului.

Nici după ce am născut nu m-am precipitat, am luat totul pas cu pas, încrezătoare în firescul lucrurilor. Am luat unele decizii bune bazându-mă exclusiv pe bunul simţ. Dar pe măsură ce prichindelul creştea, lucrurile se complicau şi momentele în care mă simţeam depaşită de situaţie se cam îndeseau. Dacă pe partea de diversificare ajunsesem la un numitor comun, micile probleme de sănătate se rezolvaseră sau necesitau timp să se rezolve (dermatita atopică), manifestările de comportament ale micuţului îmi dădeau mari bătăi de cap. Acela a fost momentul în care am început să caut răspunsuri, la început online, pe bloguri de mămici, apoi direct prin cărţi.

După trei ani și jumătate aș zice că meseria de părinte seamănă al naibii de bine cu un joc multilevel. Dacă la început totul e cât de cât intuitiv şi presupune abilităţi de bază, pe măsură ce copilul crește e nevoie să te perfecționezi, să dezvolți noi abilități, să adopți strategii mai complexe, să aloci mai multe resurse și să ai o capacitate de concentrare mult mai mare. Pentru mine cărțile de parenting au fost o barcă de salvare atunci când mă aflam sub ameninţarea unor ape tulburi. Iată de ce le prefer:

  • pentru că mă ajută să înțeleg etapele de dezvoltare ale copiilor mei și să îmi ajustez astfel așteptările, lucru care de multe ori scuteşte pe toată lumea de un consum inutil de energie;
  • pentru că încerc să reduc momentele de reactivitate în relaţia cu cei mici. Deşi sunt considerată o persoană răbdătoare în general, ei se străduiesc din răsputeri să îmi demonstreze contrariul;
  • pentru că am acces la metode alternative pentru educarea copiilor, altele faţă de cele pe care le-aş aplica în mod natural. Mă învaţă să pun limite cu blândeţe, cu respect pentru ei, pentru părerile şi opţiunile lor (exceptându-le pe cele care ţin de siguranţă şi sănătate, desigur);
  • pentru că mă ajută să mă reechilibrez pe mine însămi în momentele de criză ale copiilor, să le accept mai uşor supărarea şi frustrarea;
  • pentru că îmi oferă un cadru teoretic asupra a ceea ce eu am dedus din practică, iar asta îmi sporeşte încrederea în mine ca mămică şi în instinctele mele;
  • pentru că informaţia există! Nu ar fi păcat să nu depăşesc limitările erei în care am crescut?!? Părinţii mei au procedat aşa cum au crezut ei că e mai bine pentru copilul lor, e rândul meu să fac acelaşi lucru, folosindu-mă de toate instrumentele pe care le am la dispoziţie. De ce aş persista în aceleaşi metode de educare, fără ca măcar să nu ofer fie şi cea mai  mică şansă celor moderne?
  • pentru că citind despre cum să îmi îndrum copiii, de fapt mă educ şi mă dezvolt pe mine însămi;

Nu susțin că ar trebui să dormim cu teancul de cărţi de parenting sub pernă, să aplicăm strategii și informații fără să le trecem prin filtrul propriu și fără să le analizăm dacă ni se potrivesc nouă sau copiilor noștri, însă nu ne naștem părinți peste noapte. Sunt de acord că unele lucruri vin de la sine, instinctiv, dar sunt atât de mulţi factori implicaţi, încât este dificil pentru noi, părinţii, să satisfacem toate nevoile copiilor noştri, în special pe cele emoţionale. Dacă orice domeniu necesită un grad mai mare sau mai mic de  perfecționare, atunci de ce am considera că modul în care ne creştem copiii nu are nevoie de documentare?!? Oare atitudinea rigidă şi refractară e în avantajul copiilor noştri?

Cred că este nevoie să ne construim propriile modele de relaţionare cu copiii. Să ne punem întrebări, să fim mai deschişi şi să ascultăm opinii diferite de ale noastre, să permitem accesul informaţiei, să o lăsăm să se aşeze şi apoi să decidem dacă ne e de folos sau nu. Motivaţia poate fi diversă, caracteristică fiecăruia dintre noi şi nevoilor noastre, important e să îi dăm curs. Există resurse, literatura de specialitate este doar una dintre ele. Mi se pare trist să văd persoane ataşate de stilul în care am fost noi crescuţi acum câteva decenii. Şi mai trist este să nu ne dăm seama că efectele metodelor aplicate în educaţia noastră se pot răsfrânge asupra copiilor noştri, cei pe care îi iubim atât şi carora le dorim tot binele din lume.

Sursa foto aici.

 

Similare

Tags: cărţi copii parenting
Join Discussion
0 2

Article by Denisa

Bună! Eu sunt Denisa și îți urez bun venit în lumea mea! Îndrăgostită de familia mea, de cărți, de dezvoltare personală și psihoterapie scriu cu pasiune despre lucruri frumoase sau mai puțin frumoase, despre povești de viață pe măsură ce le trăiesc. Sunt consilier de dezvoltare personală și psihoterapeut integrativ în formare, așa că dacă ți se pare că te pot ajuta cu ceva, dă-mi de știre folosind formularul de contact.

Previous StoryNoi doi sub asediul lui noi patru Next StoryÎncă un strop de răbdare

Comments

Cancel Reply

(not be shared)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cauta un articol

Facebook

Facebook

Abonare E-mail

Vei primi notificari pe e-mail, despre fiecare postare noua.

Alătură-te celorlalți 23 de abonați

Ultimele Articole

  • Red & Black Online Workshop (2)

    “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine

  • IMG_20220205_180212

    Să sperăm că acesta este sfârșitul (gânduri din izolare)

  • IMG_20220120_092340

    DE CE și CUM să îți scrii o scrisoare la început de an…

  • people-2587353_1280

    Cum se simte Crăciunul tău, atunci când nu mai trăiești în România?

  • 260605489_881390729225297_5174927168452504290_n

    Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză

Scriu despre

alimentație sănătoasă alăptare autocontrol blog blogging cadouri campanie comunitate conștientizare copii copiii cuplu călătorii cărţi educaţie emoţii eveniment feminitate fotografii de familie frumuseţe handmade informaţie investiţie iubire necondiţionată maternitate mămicie noi doi Oana Moraru parenting relaţie responsabilitate reţete reţete fără zahăr sănătate sărbătoare teatru Tv vacanţă viaţa e frumoasă vulnerabilitate work at home moms zile din viața noastră îngrijire şcoală pentru bloggeri şcoală pentru părinţi

Discuţii, discuţii

  • Denisa la Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză
  • Flori la Un an și (aproape) patru luni de aventură olandeză
  • Adriana la “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine
  • Natalia Dabija la “Din interior la exterior” – primul meu workshop online pentru tine
  • Laura la Cum se simte Crăciunul tău, atunci când nu mai trăiești în România?

Categorii

  • A fi părinte
  • Campanii
  • Evenimente
  • Feminitate
  • Utile

Caută

Linkuri utile

  • Politică de confidențialitate

Arhivă

mai 2022
L Ma Mi J V S D
« feb.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
Copyright DenisaMănica.ro | Web-Design by Cloudberries.ro