Copiilor le-am spus despre decizia noastră doar după ce am fost siguri de tot aranjamentul. Nu am văzut sensul să pornim vreo discuție înainte. Dar sunt convinsă că ei au prins din conversațiile noastre și ne-au simțit frâmântările și agitația din toată perioada. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care am rămas focusați pe nevoile noastre în lunile de izolare de la începutul pandemiei. Dacă noi eram bine, erau și ei.
– Mergem în Olalanda?! Yeeyyy!
Albert este pasionat de trenuri. În ultima vreme, programul lui de YouTube însemna clipuri cu trenuri din Amsterdam. A fost foarte bucuros să afle că le va vedea de aproape. Entuziasmul a fost atât de mare, încât explicațiile noastre despre diferența dintre vacanță și mutare nu cred că și-au atins scopul. Chiar dacă putea să reproducă toate detaliile către toți oamenii, mai mult sau mai puțin cunoscuți, și cu greu mai puteam să păstrăm povestea pentru noi.
Amedeea a fost entuziasmată de bucuria fratelui ei. Dar a început să plângă imediat de i-am clarificat situația casei. Că nu va fi casa noastră de vacanță, că nu vom putea locui în ea de câte ori vom reveni în țară. Că rămâne a noastră, dar va fi locuită de o altă familie cât suntem noi plecați, așa că nu vom putea să dăm buzna. De teamă să nu o las să își facă speranțe false, cred că i-am oferit mai multe detalii decât era cazul și era ea pregătită să audă. S-a liniștit doar după ce i-am spus că îi împărtățesc sentimentele. Și eu plânsesem cu o săptămână în urmă, și mie îmi părea rău că ne despărțim pentru moment de căsuța noastră. Dar vom găsi o casă frumoasă și în Olanda, pe care să o transformăm în căminul nostru.
Copiii au felul lor de a-și exprima sentimentele și trăirile și de a-și găsi alinarea. Înainte de plecare, cât noi am făcut bagaje și am aranjat lucrurile, pe ei i-am lăsat să petreacă timp cu bunicii. Să își umple rezervoarele unii de alții până la următoarea revedere. În ultima ședere mai lungă la bunici, și-au pregătit două borcane cu pământ de la mamaie de la țară, ca să își amintească de ea. Le-am uitat. Nu le-am adus cu noi, dar o vom face data viitoare. Până atunci, vor veni jucăriile, paturile, biblioteca și mesele care vor mobila noua lor cameră. Sosirea dubiței este cel mai așteptat moment al lunii viitoare.
Nici acum nu cred că au înțeles că am făcut o schimbare cu bătaie lungă. Nici noi nu ne-am obișnuit cu ideea. Ne mai întreabă din când în când despre cât vom sta aici. Un an? Noi știm că nu am venit aici ca să plecăm, dar nici nu avem un răspuns foarte clar pentru ei la această întrebare. Îi încurajăm să trăiască momentul prezent, așa cum ne propunem să facem și noi.
Copiii își simt părinții. De la binele părinților își iau și ei binele. Sunt la vârsta (5 ani și jumătate și 7 ani) la care familia încă are cea mai mare influență. Și asta îmi dă încredere că acomodarea va fi mai ușoară acum decât ar fi fost peste câțiva ani, când prieteniile ar fi fost mai strânse. Din ce observ eu la ei, în momentul acesta vechile prietenii sunt un reper și un refugiu atunci când necunoscutul devine înspăimântător. Ca și casa. Povestea este departe de a se fi încheiat. Luni vor începe școala aici. O școală în care vor rămâne doar un an, pentru învățarea limbii.
Dacă ați trecut prin experiențe similare sau aveți prieteni care s-au relocat, ne-ar ajuta să aflăm cum au decursul lucrurile și în cazul vostru/ al lor. Cu ce probleme v-ați confruntat la început sau pe parcurs? Ce i-a ajutat pe copii să se acomodeze, să se integreze mai ușor? Primim cu mintea deschisă și recunoscători orice fel de pont util. 🙂
Buna!
Noi am ales pt fetita noastra o școală internațională în limba engleză. Sper sa se acomodeze copilasii! Of, am niste emotii! Si pandemia asta ma termina psihic! Sunteti încă în autoizolare, asa-i?
Spor in toate!
Bună, Aura! Nu am mai stat doar în casă. Seara am ieșit cam în fiecare zi. Este foarte cald și aici. 32-33 de grade chiar și în casă. Ne-am plimbat prin oraș să ne familiarizăm cu zonele sau am stat în parc fără să intrăm în contact cu oamenii. Am purtat măști de fiecare dată când am intrat în magazin.
Legat de școală, am preferat să învețe limba și să se integreze cât mai bine. În primul an, ai aici ocazia să faci asta într-o școală de stat. Apoi vor merge într-o școală normală, integrați conform vârstei. Au fost și motive financiare, pentru doi copiii costul este mare și cred că ar fi trebuit să achităm o mare parte din sumă la începutul anului.