contact@denisamanica.ro
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
Denisa Mănica
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
  • Acasa
  • Despre mine ⌵
    • Despre blog
  • Blog ⌵
    • A fi Părinte
    • Feminitate
    • Utile
    • Evenimente
  • Contact
noiembrie 12, 2019 | in A fi părinte

Poveste de succes cu un Dragon, o Zână și un Îmi pare rău

Trio de poveste
Reading Time: 4 minutes

Săptămâna trecută, într-o dimineață la noi în bucătărie. Puțin trecut peste ora 7.00, mult pentru cât timp au ei nevoie să se pregătească de plecare. Eu sunt la a doua coptură de gofre, bucuroasă că amestecul (re)inventat a fost un succes și că sucul de morcovi din frigider nu a ajuns în vasul de toaletă.

Înainte să se așeze la masă, Albert ține cu tot dinadinsul să îmi arate un cuțit care i-ar fi necesar să-și taie în bucăți gofra. Un cuțit mic, ascuțit, pe care știe că nu are voie să îl folosească, dar pe care îl caută de zor printre celelalte cuțite mari. Simte el că în această dimineață a venit momentul să treacă la nivelul următor, că este suficient de mare și îndemânatic să se ajute de cuțitul cu lamă ascuțită.

Cu un ochi grijuliu la aparatul de gofre și cu altul îngrozit la mâinile lui care răscolesc sertarul de cuțite, îl rog să se oprească. Copil cu voință de fier, nu o face. Mie încep să îmi zvâcnească tâmplele. Și nu de încântare. Mă țin cât de mult pot la Dragonul Interior, deși el se zbate din răsputeri să îmi țâșnească pe gură, prin palme, pe urechi. Pe oriunde, numai să se elibereze și să facă acest copil să înceteze odată să se mai pună în pericol și să mă sfideze. Îi repet nu-ul și caut parchetul cu tălpile ca să dau o greutate mai mare interdicției mele. Mai mult pentru mine decât pentru el. Când văd că nu e chip să încheie povestea, îl opresc din încercările-i periculoase, închid sertarul și îl invit să se așeze la masă. Sunt răsplătită cu o privire fioros de încruntată. În final, acceptă să un cuțit inofensiv, dar când închide sertarul îl lovește cu vârful de metal de îi sare vopseaua.

Sursa foto: Pixabay.

Furia mea dă în clocot. Dragonul Interior rupe lanțurile și se năpustește afară. Singurul lucru pe care mai pot să îl fac este să îi ofer un spătar de scaun și un gât imaginar pe care să-l întoarcă la spate. Spiridușul lucidității mă ajută să-i mai domolesc flăcările:

– Știi ce îmi vine acum să îți fac?! Să te lovesc, să dau cu tine de toți pereții, dar te iubesc și nu o să fac asta. Uite cum arată sertarul acum! Cum ai putut să faci asta?!

Un drăcușor îmi șoptește zeflemitor de pe celălalt umăr:

– Tu ți-o luai din prima clipă și fără drept de apel!

Spiridușul lucidității nu se lasă nici el:

– Hai să ne calmăm și să ne gândim puțin: integritatea sertarului sau a copilului? A fost o emoție puternică, pe care nu a știut cum s-o gestioneze. Știi și tu cât de greu poate fi într-un astfel de moment. Nu a fost cu intenție și nu a putut să prevadă consecința acțiunii lui. Ce final vrei să scrii pentru acest episod în jurnal?

*acum câteva săptămâni am început să țin un jurnal al provocărilor mele de părinte, în care notez cum am trecut sau nu peste momentele dificile, care a fost situația, ce m-a activat, ce am aplicat, ce aș fi putut să fac mai bine, conștientizări, acțiuni pe care le pot lua.

Câteva clipe mai târziu și niște respirații mai mult sau mai puțin conștiente, Dragonul Interior nu mai simte nevoia să elibereze flăcări-cuvinte. Se retrage îmblânzit și obosit în colțul său până data viitoare. În bucătărie se lasă liniștea pentru câteva secunde. În timp ce îi tai în bucăți cea de-a doua gofră, Albert îmi spune cu jumătate de gură:

– Îmi pare rău pentru cum m-am comportat!

Sursa foto: Pixabay.

Lovitură de grație pentru Dragonul Interior, căzut acum într-un somn adânc. Am așteptat acest îmi pare rău ani la rând. Este rândul Zânei Interioare să se arate și să strălucească, să se bucure de roadele răbdării și ale credinței ei în atitudinea iubitoare indiferent de situație. Până să scriu aceste rânduri, nici nu am fost conștientă de existența ei. Discretă și modestă, se retrage așa cum apare. Este partea luminoasă a Mamei din mine. Iar Dragonul este întunericul, necunoscutul și furia ușor de stârnit. Sunt două părți pe care acum învăț să le văd, să le recunosc și să le accept. Amândouă sunt Eu.

Copiii și părerile de rău.

Nu am crezut niciodată în scuzele și părerile de rău pe care copiii le spun la îndemnul adulților. Pentru că sunt forțate și le răpesc copiilor ocazia de a simți și cunoaște adevăratele sentimente de regret. Pentru că sunt un petic aplicat superficial. O practică la care îi îndemnăm și condamnăm pe copii. Din neputință, ignoranță și neștiință, comoditate și încercarea de a ne sustrage propriilor sentimente de vinovăție. Însă cred foarte mult în puterea exemplului, în faptul că ei învață mult mai mult din ceea ce ne văd pe noi făcând decât din ceea ce le cuvântăm. Nu îmi vine greu să le spun că îmi pare rău pentru purtarea mea atunci când realizez că am greșit față de ei. Și nici teamă că îmi știrbesc autoritatea în felul acesta, nu am.

Acest articol nu este despre ce mamă perfectă sunt eu. Pentru că nu este cazul. Dacă ați văzut vreuna, vă rog să mi-o arătați și mie! 😀 Este despre și pentru toate momentele în care m-am simțit depășită și singură în încercarea de a-i educa pe copii așa cum simțeam. Despre și pentru toate privirile ațintite noastră și încurajările tacite la adresa Dragonului Interior. Și nu în ultimul rând, pentru toți părinții care nu mai întrezăresc luminița de la capătul tunelului. Care se îndoiesc de ei și de calea aleasă. Dacă aveți nevoie de un mesaj din viitor, iată-l:

Nimic din ceea ce faceți acum nu este în zadar!

Sursa foto: Pixabay.

Similare

Tags: autocontrol copii parenting
Join Discussion
0 0

Article by Denisa

Bună! Eu sunt Denisa și îți urez bun venit în lumea mea! Îndrăgostită de familia mea, de cărți, de dezvoltare personală și psihoterapie scriu cu pasiune despre lucruri frumoase sau mai puțin frumoase, despre povești de viață pe măsură ce le trăiesc. Sunt consilier de dezvoltare personală și psihoterapeut integrativ în formare, așa că dacă ți se pare că te pot ajuta cu ceva, dă-mi de știre folosind formularul de contact.

Previous StoryBrioșe cu banane și dovleac (rețetă fără zahăr și fără gluten) Next StoryDe ce un prieten nu va putea înlocui niciodată un terapeut (6 descoperiri personale)

Comments

Cancel Reply

(not be shared)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cauta un articol

Facebook

Facebook

Abonare E-mail

Vei primi notificari pe e-mail, despre fiecare postare noua.

Alătură-te celorlalți 22 de abonați

Ultimele Articole

  • Femei Imperfecte - grup de suport și dezvoltare personală pentru mame

    Despre o prietenie și Femei Imperfecte – grupul de suport și dezvoltare personală pentru mame

  • IMG_20201231_165023

    Dacă suntem sănătoși, atunci să privim cu recunoștință în urma lui 2020

  • IMG_20201215_113821

    Bilanț după primele 3 luni de viață de catier în Haarlem și aproape 5 luni de Olanda.

  • rutina-de-diminață

    5 beneficii pe care mi le-a adus rutina de dimineață(Ajută-te pe tine însăți, femeie #3)

  • IMG_20201201_095940

    Gânduri cu ocazia primului 1 Decembrie petrecut departe de România.

Scriu despre

alimentație sănătoasă alăptare autocontrol blog blogging cadouri campanie comunitate conștientizare copii copiii cuplu călătorii cărţi educaţie emoţii eveniment feminitate fotografii de familie frumuseţe handmade informaţie investiţie iubire necondiţionată maternitate mămicie noi doi Oana Moraru parenting relaţie responsabilitate reţete reţete fără zahăr sănătate sărbătoare teatru Tv vacanţă viaţa e frumoasă vulnerabilitate work at home moms zile din viața noastră îngrijire şcoală pentru bloggeri şcoală pentru părinţi

Discuţii, discuţii

  • Natalia la Despre o prietenie și Femei Imperfecte – grupul de suport și dezvoltare personală pentru mame
  • Ada la Despre o prietenie și Femei Imperfecte – grupul de suport și dezvoltare personală pentru mame
  • Denisa la O confesiune și un pas în spate
  • Ada la O confesiune și un pas în spate
  • Denisa la Mersul pe bicicletă este prea amuzant ca să îl luăm în serios

Categorii

  • A fi părinte
  • Campanii
  • Evenimente
  • Feminitate
  • Utile

Caută

Linkuri utile

  • Politică de confidențialitate

Arhivă

ianuarie 2021
L Ma Mi J V S D
« dec.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Copyright DenisaMănica.ro | Web-Design by Cloudberries.ro