Invitaţia Ruxandrei Luca de a filma un material pentru emisiunea Prietenii de la ora 11 a venit prin Oana Constantinescu (aka Mămica Activă). Pe filiera bloggerițelor, cum s-ar zice. Prima dată, ne-am întâlnit într-o zi de primăvaro-iarnă, cu multă zăpadă din cer şi puţină baterie în telefonul meu. Atât de puţină, încât am rămas fără nici o cale de comunicare fix la poarta imobilului în care se afla cabinetul Nicoletei Căpraru, psihoterapeutul din povestea noastră. Nu ştiu prin ce minune am şi nimerit din prima încercare uşa potrivită. Semn clar că Dumnezeu iubeşte oamenii neglijenţi cu bateria telefonului lor.
Ştiam că subiectul este despre emoţiile copiilor. Eu m-am gândit la tantrumuri, dar acolo am aflat că vom vorbi specific despre perioada NU-urilor. În timp ce o ascultam pe Nicoleta, mi-am conturat în minte nişte idei, altele decât cele pe care mi le pregătisem de acasă. Da, făcusem şi eu câteva repetiţii în oglindă, că doar nu mi se întâmplă să apar la TV în fiecare zi, ce credeaţi?! 😀 Am avut câteva cadre, 2-3 intervenţii şi cam asta a fost tot. După o oră, puteam să răsuflu uşurată că am trecut cu bine peste prima mea filmare pentru o televiziune.
Eram curioasă ce a ieşit chiar şi așa, pe nepregătite, şi tot aşteptam să mă anunţe Ruxandra când se difuzează materialul. În schimb, am aflat că trebuie să il refacem, de data aceasta acasă, în mediul nostru. În primele secunde m-am simțită luată pe sus de evenimente. Casa noastră este un proiect neterminat. Mai sunt multe de pus la punct până să arate așa cum ne-am dori noi, living-ul este mobilat parțial. Și totuși, ne reprezintă. Pe noi și tot efortul nostru de a o construi și amenaja pas cu pas. M-am liniștit la gândul că nu e musai să fie totul perfect. Viața noastră nu e perfectă și nu a venit de-a gata. Ne e dragă așa cum e. Ne e drag tot ce am construit până acum și chiar dacă nu e totul de revistă, fiecare detaliu ne poartă amprenta. Fără să mai stau pe gânduri, am spus da.
Am filmat marți după Paște, ca să ne mai dregem după toate bunătățile pe care le îndesam în stomac de două zile. Înainte să ajungă Ruxandra și colegul ei, timpul devenise cam nerăbdător cu noi. Eu într-o ușoară întârziere, dar fericită că reușisem să-mi pun un strop de roșu pe buze, copiii prinși deja în hârjoneala lor, luaseră canapeaua în picioare. Un noi mai în mediul nostru nici că se putea.
Spre deosebire de data trecută, acum nu mai avusesem timp de repetiții în oglindă. A trebuit să mă încred în inspirația de moment, care se cam lăsa așteptată. Iar atunci când dădea vreun semn de apropiere, copiii îi luau repede fața cu vreo intervenție. Mai întâi au descoperit lavaliera, de butonul căreia nu s-au putut ține departe. Apoi, s-a lăsat cu o întrecere în declarații de dragoste la microfon:
Mami, te iubesc! pe toate vocile.
Un fel de baghetă a fermecată care a șters din memoria mamei toate situațiile cu NU, cu ajutorul cărora copiii au și o terorizează zilnic. Vi se întâmplă și vouă, nu-i așa?
Ce m-a uimit pe mine din toată experiența a fost naturalețea și firescul copiilor. Și nu pot să nu mă întreb pe unde le-am pierdut eu. Am avut parte de încă o dovadă a modului în care trăiesc ei totul. Îl au pe ACUM și atât. Nimic înainte și nimic după. Spre deosebire de mine, care am avut mintea mereu ocupată cu griji și temeri. Înainte, preocupată de lipsurile din casă, în timpul filmării, de lipsa de concentrare, iar după, cocârjată de sentimentul că am dat-o în bară. Dacă nu m-ar fi scos ei repede la o plimbare cu bicicleta pe stradă, mi-aș fi pus pătura în cap și aș fi mustit acolo în gândurile mele negative. Aș fi ratat performanța zilei: Amedeea a reușit să meargă pe bicicletă. Cu roți ajutătoare, desigur, dar de aproape un an de când o avea, tot înapoi ca racul pedala.
Cine spune că noi trebuie să îi învățăm pe copii ce este BUCURIA?! Sunt tot mai convinsă că, înainte să ne ridicăm cu pretenții de oameni trecuți prin viață, e nevoie să ne așezăm frumos în bancă și să luăm lecții de la ei!
Mulțumim, Ruxandra, pentru invitație și pentru că (personal) am mai ieșit puțin din perimetrul cutiei proprii! 🙂
Dacă ne-ați ratat năzbâtiile televizate, ne puteți revedea aici. 🙂
Sursa foto: Pixabay
