Suntem în Haarlem de mai bine de o lună și jumătate, deja. Dacă mă întrebi cum arată bărbații olandezi, nu știu să îți spun. Nu pentru că nu aș fi văzut vreunul în tot timpul ăsta sau că nu mai observ niciun biped de gen masculin de când mi-am schimbat numele în buletin și mi-am pus verighetă pe deget. Dar…cum să vă spun, pe mine m-au impresionat femeile! Încă din prima zi am suferit un șoc, o trezire la o realitate care nu mai speram să existe.

Am aterizat fix în centrul orașului, în buricul târgului, cum s-ar zice. Aici am primit cazarea temporară. Locul este plin de terase, iar într-o zi de weekend, lumea era ieșită pe Stráße. Instinctiv, am început să caut senzaționalul. Nimic. Nu mă lua nimic de ochi. Așa cevaaaaa!…Nu, tu, un machiaj de seară în miezul zilei, un silicon, un pomete modificat, o buziță, o unghiuță, o rochie mulată. Nici măcar un amârât de stiletto de 10 cm. Ce au pățit femeile, unde am ajuns? Să mă ciupească cineva, vă rog!

• 

• 

Care este motivul uimirii mele!?

Simt că ceva din ceea ce credeam eu despre feminitate s-a schimbat în această lună și jumătate. Femeile de aici nu par să fie preocupate să iasă pe stradă ca scoase din cutie. Își dau voie să fie. Pur și simplu. Chiar dacă abdomenul și-a pierdut tonusul după ce au născut doi copii, iar picioarele abundă de celulită.

Nu mai obosesc câutând femeile din spatele transformărilor și zorzoanelor. Fiecare își păstrează individualitatea și își poartă frumusețea unică. Își onorează corpul pe care l-a primit. Nu îi este rușine cu el, nu și-l ascunde, chiar dacă nu are dimensiunile standard. Râmâne piesa centrală a apariței ei. Adaugă atât cât să îi fie pusă în valoare frumusețea naturală. Nu se ascunde nimeni în spatele straturilor de fon de ten, pudră, iluminator. Dacă se machiază, o fac destul de discret, lejer. Există și excepții, desigur, dar nu le întâlnești prea des.

• 

• 

Stilul

Chiar dacă nu exagerează cu nimic, nu vă imaginați că localnicele ies pe stradă șleampăte. Au un stil foarte natural și lejer, dar elegant și îngrijit. Sunt foarte feminine în simplitatea lor. Nu sunt iubitoare de pantofi cu toc înalt, preferă încălțămintea foarte comodă, dar stilată, care le completează și evidențiază ținuta. Au felul lor aparte de a îmbina confortul cu stilul. Merg mult pe bicicletă, dar asta nu le împiedică să poarte rochii. Părul lor nu este întins la milimetru cu placa sau prins în coadă de cal, cu extensii. Însă este aranjat și lăsat liber să fie. Coafat atât cât este necesar și permite umiditatea din aer sau chiar ploaia. Până acum nu am văzut pe niciuna să se supere pe ploaie că i-a stricat coafura sau machiajul.

Mamele.

Femeile care sunt și mame, devin și mai adorabile. Unele poate sunt puțin mai încercănate, mai obosite. Însă având în vedere că nici celelalte surate nu epatează, nu fac așa mare notă discordantă. Își duc copiii de colo, colo cu bicicleta. Poate și 3-4 copii deodată, dacă folosesc biciclete de genul celor din imagine. Sunt pe bicicletă în orice stadiu al vieții lor, chiar și în faze înaintate ale sarcinii. Cred că ar putea destul de bine să meargă cu bicicleta la maternitate, să nască și apoi să se întoarcă acasă tot pe bicicletă. Eh, cum ai putea să nu le admiri frumusețea, feminitatea și, în același timp, forța?

• 

• 

• 

• 

Femeile trecute de prima tinerețe.

Ele au farmecul lor. Uneori afișează cele mai faine ținute. Nu se feresc de culori deschise, strălucitoare. Poartă ce le vine bine: galben, bleu, verde prăzuliu, roșu, portocaliu, fucsia, imprimeuri cu flori. Nu își modifică prea mult stilul vestimentar doar pentru că au ajuns la vârsta înțelepciunii. Sunt bicicliste înăscute, așa că cel puțin o formă de mișcare tot practică. Dar legea gravitațională nu le iartă nici pe ele. Cu toate astea, nu le este rușine cu transformările pe care le suferă orice corp de femeie de-a lungul timpului. Pe căldură, pantalonii scurți nu au limită de vârstă. Splendid!

• 

• 

• 

Chiar dacă probabil au o medie de înălțime mai ridicată și eu le văd atât de frumoase, olandezele nu sunt Miss Univers. Nu, nu. Și nici nu par să aibă nevoie sau să dea importanță acelor standarde impuse din exterior. Asta este ceea ce văd, ceea ce percep eu în jurul meu, aici în Haarlem. Înțeleg că suntem într-un oraș cosmopolit totuși, așa că nu mă aștept să fie la fel peste tot în Olanda. De fapt, ceea ce am văzut pe străzile Amsterdamului, m-a adus mai aproape de ceea ce cunoșteam eu în București. Așa că mă bucur foarte mult să fiu aici, fix în acest orășel, în această perioadă a vieții mele și să mă pregătesc în următorii 5 ani pentru trecerea la prefixul de 40.

• 

• 

Mă bucur să fiu într-un loc în care nu îmi este rușine că toată trusa mea de machiaj conține 4-5 produse. Că învăț să mă accept mai mult așa cum sunt, cu toate imperfecțiunile mele înăscute sau dobândite. Că am 4-5 perechi de pantofi cu toc pe care îi port la zile mari, pentru că în rest prefer încălțămintea comodă sau chiar pe cea sportivă. Mă bucur să nu mă mai simt mai puțin feminină dacă fac o combinație între o rochie și această încălțăminte comodă. Sau că nu sunt tonifiată din creștetul capului până în vârful degetelor de la picioare.

Data viitoare, când ieși pe stradă mai puțin aranjată pentru standardele din jurul tău, dă-ți voi să fii! Te rog să îți amintești ce ți-am povestit mai sus, că undeva în lumea există, cel puțin, un loc în care aceasta este norma și tu ești frumoasă așa cum ești tu, la orice vârstă, greutate, culoare a părului sau a pielii. Ești perfectă în toată imperfecțiunea ta. Pentru că nu mai este alta pe lume la fel ca tine!