Prea puțin, noi, femeile, conștientizăm câte avem pe tavă, modul în care combinăm felurile de mâncare, cu câte tipuri de tacâmuri trebuie să mâncăm și, mai ales, în ce ritm o facem, ca să nu facem indigestie. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place să fiu femeie.
Povestea pe scurt…
Ajunseserăm în Olanda de câteva zile, când am început să simt că lucrurile o iau pe o pantă cunoscută, dar pe care eu nu îmi mai doream să mă lansez. După oboseala și stresul acumulate în perioada anterioară mutării, începeam mult prea repede procesul de acomodare. Nu era doar acomodarea principală cu noul mediu, noua viață care se întrezărea. Aveam de gestionat și reacomodarea. Noi între noi. Reconectarea după o perioadă în care copiii fuseseră în grija familiei extinse cât timp noi am aranjat plecarea și am împachetat bagajele. La toate acestea se adăugau cele 33 de grade Celsius într-o casă fără aer condiționat, șșșșșit copiii pe lângă un om care începea un job nou de acasă, mâncare și pachet pentru școală de pregătit, emoții grele de conținut.
Mă contorsionam pe dinăuntru și simțeam cuțitul tot mai aproape de os. La nivel mental și conceptual înțelegeam ce se întâmplă, emoțional și acțional eram copleșită. Aproape paralizată. Grija mea era la copii, dar problema era dincolo de ei. Nivelul de presiune resimțit era uriaș și necesita o măsură de urgență. Nu avea să vină nimeni să mă salveze. Deși eu încă mai speram la o baghetă magică.

Într-o dimineață, m-am ridicat din pat cu 40 de minute mai devreme.
Eram atât de rău încât nu mai aveam nimic de pierdut. Știam deja de câțiva ani despre beneficiile rutinei de dimineață, cochetam cu ideea, dar până în acel moment nu am simțit atât de strașnic nevoia de una. Oricât de greu mi-ar fi fost să mă trezesc cu o oră mai devreme, aceasta părea singura soluție la îndemână. Nu îmi mai permiteam să nu aplic bruma de teorie pe care o cunoșteam. .Prietena mea din liceu îmi povestea cât de bine îi este de când a implementat această rutină de dimineață. Dacă ea putea, măcar puteam să încerc și eu.
După primele zile de pratică, a venit și răspunsul de ce nu reușisem până atunci să mă mobilizez sau să mențin trezitul de dimineață:
Pentru că nu îmi dădeam voie să îmi iau o oră din zi doar pentru mine.
Atunci când mă gândeam să mă trezesc mai devreme, mereu mă întrebam la ce să FAC mai întâi cu timpul câstigat: să scriu, să citesc, să fac altceva care se afla în agendă? Aș fi vrut să fac atâtea, încât nu puteam să mă hotărăsc și mai bine renunțam. O oră în care să mă îngrijesc de corpul și de spiritul meu, mi se părea o risipă de timp. Chiar dacă nu o spuneam cu voce tare, o gândeam în străfundurile mele.
În momentul în care am început să îmi dau voie să primesc grija și atenția pe care o acord familiei mele (a se citi copiilor) întreaga zi, să mă fac parte din această poveste (eu însămi, sursa care îngrijește), atunci lucrurile au început să se mai domolească și în exterior. Dimnețile noastre nu au devenit mai ușoare, dar eu am început să le percep altfel.

Prin eroare și încercare.
Am început cu 15-20 de minute de meditație, urmate de o muzică liniștitoare (îmi place foarte mult Karen Drucker). După 2 luni și jumătate de întreruperi și reluări, în momentul în care am simțit că am stabilizat cât de cât obiceiul, am introdus și mișcarea.
Am ales să fac yoga. Mi s-a apărut cea mai ușor de practicat, în confortul sufrageriei, fără echipament special și un tip de mișcare care se pretează ritmului meu dimineața. Am început cu Home – A 30 Day Yoga Journey with Adriene. Cu fiecare zi de practică, i-am prins gustul. Îmi place abordarea ei calmă și încurajatoare, faptul că are o tematică în fiecare dintre cele 30 de zile, poziții relativ ușoare. Mi se pare compania perfectă când restul lumii din casă doarme. Vineri am terminat provocarea. Am tras chiulul doar 4 zile și sunt determinată să continui. Ieri am început seria Dedicate – A 30 Day Yoga Journey..
Fiind încă la început, focusul meu este pe constanță, nu pe cantitate. Când mă simt mai obosită, mă trezesc puțin mai târziu și îmi rămân doar 5-10 minute de meditație. Pentru mine este suficient și atât, având în vedere că până acum câteva luni nu practicam nimic.
Nivelul următor ar fi să mă trezesc de la ora 5.00-5.30, ca să am timpul acesta de o oră sau măcar o jumătate de oră pentru citit. Am observat că dimineața, după ce mă trezesc, este cel mai potrivit moment de lectură pentru mine. Dacă nu o fac atunci, pe parcursul zilei îmi este mai greu să mă concentrez. Iar seara sunt mult prea obosită (aproape că adorm citindu-le copiilor).
Mai am în plan să scriu în fiecare dimineață în jurnalul de recunoștință și cam aceasta pare formula potrivită pentru mine, tot ce aș putea practica acum. Fără să pun presiune pe mine, să îmi vină firesc și să resimt benefiiciile. M-a inspirat foarte mult acronimul folosit de Jay Shetty:
T – thankful I – inspire M – meditate E – exercise

Cele 5 beneficii ale rutinei de dimineață pe care le-am descoperit până acum:
- Reducerea iritabilității, a presiunii resimțite, a stresului și a stării de copleșeală. Acesta mi se pare marele câștig. Având un timp definit și dedicat ție, în care să poți să fi doar tu cu tine, este o experiență care îți poate schimba viața. Motivul este simplu: te încarci pe tine înainte să începi să le dai celorlalți. În acest fel, eviți resentimentele și sentimentele supărătoare cauzate de percepția că ești nevăzută, neauzită, neapreciată, nebăgată în seamă. Doar având grijă să îți satisfaci aceste nevoi. Tu, ție însăți. Un simplu gest de respect, grijă, atenție și responsabilitate față de persoana ta. Și indirect față de ceilalți.
- Energie și răbdare pentru ce urmează să îți aducă o nouă zi. O rutină de dimineață te ajută să treci cu bine prin momentele provocatoare ale părințelii ca acesta.. Iar dacă ești o persoană productivă în prima parte a zilei, pornești ziua cu dreptul și cu benzină în rezervor.
- Acceptare. Unele lucruri sunt ceea ce sunt. Nu tot timpul poți să faci ceva ca să le repari. Și nici nu este nevoie. Ele sunt doar pentru ca tu, copilul, partenerul, toată familia să traversați anumite etape, să întegrați lecții valoroase. Nu sunt distractive ele de felul lor, dar sunt necesare. Exersând starea de prezență la cine ești, la ce se întâmplă în corpul tău, la mesajele pe care ți le transmit emoțiile tale, nu mai iei totul personal și frontal. Îți mărturisesc că mie mi-ar fi plăcut să integrez acest lucru mai devreme.
- Viziune și claritate. Momentele de stat în liniște sau în conversație doar cu tine, îți pot aduce câteva idei foarte valoroase despre cum ai putea să împaci toate
verzelerolurile din viața ta și să te manifești în toată complexitatea ființei tale. Fără să ai claritate asupra a ceea ce vrei, poți și îți face bine, este greu să îți reactualizezi prioritățile și să le dai tonul celor care depind sau au așteptări de la tine. Fără o agendă proprie, devii suport pentru agendele altora. Ceea ce poate fi în regulă până la un anumit punct. - Compasiune. Pentru tine, în primul rând. Iar după ce o testezi, vezi cum se simte, o vei oferi și în jurul tău fără să îți dai seama.

Un cuvânt de încheiere despre acest proces.
Încă mă străduiesc și duc muncă grea de convingere cu mine însămi să mențin această rutină de dimineață. Hopul este departe de a fi trecut. Însă atunci când sar peste ea, efectele sunt vizibile. Sunt mult mai irascibilă, greu de mulțumit, nu am răbdare cu copiii și bărbatul. Mă transform într-o adevărată momzilla în acțiune. Eficiența și productivitatea mea scad, angajamentul față de obiectivele mele slăbește, iar criticul meu interior are material să mă toace și să mă sece de energie. Modul în care mă autosabotez? Rutina de seară.
Ți-am prezentat mai sus povestea mea și cum stau lucrurile în cazul meu. Dar sunt multe articole despre beneficiile și importanța unei rutine de dimineață. Pe unele dintre ele le găsești aici și aici. Articole despre rutina mamei de dimineață: aici și aici. Dar și Dimineața miraculoasă a lui Hal Elrod, despre care eu am auzit vorbindu-se mult și care m-a făcut tare curioasă. Important este să găsești formula care funcționează pentru tine și să începi cu pași mici. Crede-mă, acesta este genul de obicei care îți poate schimba viața sau, cel puțin, o poate ușura. Este o practica ce te va susține indiferent de ceea ce se întâmplă în exteriorul tău (pandemii, crize ale copiilor, ale șefului, colegilor, proiecte de predat, teme, strategii de elaborat, etc..)
Succes!
Denisa
Îți mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău și mi-ai citit articolul. Dacă ţi-a plăcut, a stârnit în tine vreo emoție sau chiar ți-a fost de folos și ai vrea să prinzi de veste imediat ce îl public pe următorul, te invit să rămâi conectat şi cu pagina de Facebook a blogului! 🙂
Comments