Cel mai greu îmi este să-mi găsesc ritmul. Și nu este doar din cauza mutării, a schimbării. Mutarea este doar jumătate. Aceasta este o caznă mai veche de a mea. Oricâte aș reuși să automatizez, niciodată nu este suficient. Pe măsură ce trece timpul, se încarcă și mai multe dorințe, așteptări de la mine. Mai multe cărți cumpărate pe care nu reușesc să le citesc, mai multe materiale video și audio pe are mi-aș dori să le parcurg, mai multe cursuri și webinarii la care aș vrea să particip. Articole pentru blog și postări pentru Social Media de scris. Lucruri pe care le fac, mă ajută în formarea mea, dar al căror rezultat nu se vede, deși îmi ocupă timp și îmi descarcă foarte mult din energie. Proiecte pe care aș vrea să le încep, dar fie îmi este teamă că sunt salturi prea mari, fie îmi este frică de timpul și energia pe care mi le vor solicita. Iar pe măsură ce bifez această listă, adaug și mai multe.
Apoi (sau în primul rând, nici eu nu mai știu) sunt copiii și relația de cuplu, tot ceea ce acum reprezintă casa și familia mea. Amândouă necesită prezență și investiție de timp, energie. Cât de bine reușesc să mă împart între cele două, vă puteți da seama din aprecierea sinceră, dar și ușor ironică a soțului meu după ce am terminat de aranjat colțul de lectură al copiilor noștri:
– Ce să zic, ca mamă excelezi!



Mutarea a venit doar în contextul acestei creșteri, căreia de cele mai multe ori îmi este greu să-i acord spațiul, timpul și răbdarea necesare. Pentru că abia acum îmi descopăr ritmul, care nu este deloc unul alert. Sau, cel puțin, nu atât de alert pe cât m-aș aștepta eu. Sau nu este atât de alert pentru câte aș vrea eu să fac. Sau abia acum îl văd, îl observ, și, mai presus de toate, îl accept mai bine. Sau doar așa arată procesul meu sau oricare alt proces. Și aș putea să continui cu sau-urile la nesfârșit.
Această introducere s-a vrut pentru un alt articol. Ceva pe care îl experimentez de când am ajuns în Haarlem și pe care l-aș denumi simplu: “Ajută-te pe tine însăți, femeie!“. Dar pentru că o să public articolul acesta în aceeași zi în care îl și scriu (lucru pe care nu l-am făcut de prea multe ori în toți anii de când scriu pe blog), am hotărât să fac o serie de cel puțin 4 articole pe această temă. Și cum astăzi este vineri și tot astăzi mi-a (re)venit această idee, o să încep cu ea.
Nu știu cât de organizată ești tu, cea care citești aceste rânduri, dar pentru mine aceasta este o abilitate încă în formare. Organizarea nu a fost niciodată punctul meu forte. Vorbesc de acea organizare ideală, cu liste, planuri, tabele în excel. Mă apucă anxietatea doar cu gândul la ele. Și am supraviețuit până acum și în lipsa lor. Dar de când suntem în Olanda, singuri cu doi copii, nici prea mici, dar nici prea mari, eu dând din aripi tot mai euforică și încercând să îmi iau zborul, îmi dau seama că altă cale nu prea există. Dacă vreau să reușesc să mă desprind de pâmânt și să mă bucur de experiență, am nevoie să pun ordine în responsabilitățile și îndatoririle tuturor rolurilor mele. Să mai las din ele sau să-i mai las și pe alții să facă din ele.
Când ești mamă care lucrează de acasă, fie că aceasta a fost alegerea ta de bunăvoie și nesilită de nimeni, fie că ai fost pusă în această situație de vremurile pe care le trăim, zilele săptămânii tale par să fie altfel decât pentru restul lumii. După ce i-am lăsat pe copii în dimineața aceasta la școală, în drum spre casă mi-a venit această idee. Să îmi organizez săptămâna viitoare de astăzi. Știu că recomandările spun să faci acest lucru duminică. Și nu cred că este rău s-o faci și atunci, doar că pentru părinți sfârșitul de săptămână nu înseamnă relaxare și timp de gândire, ci divertisment pentru copii și rezolvarea chestiunilor administrative prin casă (cumpărături, curățenie, gătit, etc..). Astfel că, duminică după-amiază ajungi cu bateriile atât de descărcate, încât nu mai vezi în fața ochilor decât patul. Nicidecum planificări și organizatoare.

Poate nu este cazul tău, dar dacă ești ca mine, ziua de vineri cred că este cea mai potrivită să faci planul de bătaie, Atât pentru weekendul care începe, cât și pentru sâptămâna care vine după el. Iar un mic pont pe care ți-l pot da aici, este să lași ziua de luni puțin mai liberă. Măcar din când în când, dacă nu se poate tot timpul. Luni este noua duminică a mamelor, scriam acum câteva săptămâni pe contul meu de Instagram. Și chiar asta simt uneori. Am și experimentat acest laissez faire acum câteva săptămâni și a fost revelator. Îl găsesc de mare ajutor și benefic, dar despre asta în articolul cu numărul #2, de luni.
Alte sugestii testate și care ar putea să îți fie de folos:
- pregătește meniul pentru săptămâna viitoare.
- lista de cumpărături pe baza meniului și fă acele cumpărături.
- notează în agendă/calendar sarcinile ce îți revin în fiecare zi a săptămânii viitoare, astfel încât să ai o imagine de ansamblu.
- verifică ce sarcini pot fi preluate de partener sau de o altă persoană.
- stabilește ce este prioritar și la ce mai poți renunța îbn cazul în care va fi nevoie.
- stabilește împreună cu familia în ce activități să vă implicați împreună pe timpul weekendului (atât de divertisment, cât și administrative), o activitate împreună cu partenerul, doar voi doi (noi în această perioadă adesea sfârșim pe canapea la vreun film). Totuși, păstrează un răgaz și pentru tine însăți, pe care să îl respecți cu sfințenie. Un timp în care să faci ceva pentru tine, o activitate care te relaxează, te ajută să îți reîncarci bateriile. Fie că este vorba despre îngrijire personală, citit, somn, o discuție cu o prietenă cu care nu te-ai mai conversat de mult timp.
- pregătește din weekend ce poate fi pregătit. Spre exemplu, eu testez în acest moment dacă pot să-mi pregătesc postările pentru Social Media sau măcar pentru Instagram. Este un fel de proiect în derulare, este acea rutină la automatizarea căreia lucrez în aceste săptămâni.

Dacă este să rescriu o convingere limitativă, aceea este că viața noastră de femei nu trebuie să fie atât de grea pe cât ni s-a spus, pe cât o percepem și noi uitându-ne la ea prin aceste filtre poluate. O fac pentru mine, este un proces pe care l-am început mai intens în această pandemie. Însă te invit și pe tine în această călătorie prin intermediul acestei serii de articole. Dacă poți contribui și cu alte sugestii, pe care să le adaug listei, sunt mai mult decât binevenite… 🙂
Sursa foto: Unsplash.
Îți mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău și mi-ai citit articolul. Dacă ţi-a plăcut, a stârnit în tine vreo emoție sau chiar ți-a fost de folos și ai vrea să prinzi de veste imediat ce îl public pe următorul, te invit să rămâi conectat şi cu pagina de Facebook a blogului! 🙂
Comments