Mă apucă aşa o ciudă pe mine când nu reuşesc să fiu la zi cu ceea ce mi-am propus la începutul anului!..Una dintre rezoluţiile mele era să găsesc timp pentru lectură. Norma era clară: o carte de psihologie (dezvoltare personală sau parenting) şi ceva ficţiune. Cu cea de pe urmă să zicem că sunt în grafic, dar la cealaltă am rămas mult în urmă. Iar lucrul acesta stârneşte ceva frustrări şi adaugă o picătură de presiune.
Și totuși, suntem abia la jumătatea anului, trag tare, tare şi recuperez decalajul. 🙂 Voi încerca să ţin socoteala şi aici, pe blog. După fiecare carte citită, îmi propun să revin cu impresii la cald. Şi pentru că tocmai am reuşit să duc la bun sfârşit lectura ei, voi începe cu Convorbiri Psihanalitice cu Părinţii a lui D.W Winnicott.
Ce m-a atras la acest titlu?
Nu aveam o recomandare anume pentru această carte. A fost mai mult o achiziţie de moment. M-am gândit că ar trebui să găsesc ceva interesant despre viaţa interioară a celor care se află în această postură, cea de părinte. Eu ştiu că nu sunt părintele perfect, dar uneori am nevoie de confirmarea că nu sunt singura eroare din toată ecuaţia aceasta a părinţelii. Este foarte frumoasă viaţa cu copii, dar nici momentele dificile nu te ocolesc. Şi atunci poţi să ai inspiraţie şi să reacţionezi în favoarea bunei dezvoltări a copilului tău, sau nu. Pentru că ai fost crescut într-un stil diferit de cel pe care încerci să îl adopţi tu acum ca părinte. Ai de învins multe automatisme, care şi pe tine te iau uneori prin surprindere.
Ce am descoperit?
Dr. D.W Winnicott a fost pediatru și psihanalist englez și președinte al Societății Britanice de Psihanaliză. Mi-a plăcut foarte mult atitudinea lui empatică, modul realist și deloc moralizator de a aborda aspectele mai puţin plăcute, poate chiar agasante în creşterea copiilor. Filosofia lui este una simplă şi denotă o înţelegere profundă a relaţiei părinte-copil. El nu îşi propune să îi instruiască pe părinţi, ci le recunoaşte autoritatea şi vrea să îi ajute să înţeleagă ceea ce fac în mod instinctiv. Este foarte atent la modul în care îşi exprimă opiniile şi face clarificări suplimentare acolo unde este cazul.
(…) scopul acestor conferinţe nu a fost acela de a le spune părinţilor ce să facă, ci (1) de a detoxifica ştiinţa creşterii copilului, (2) de a le da încredere părinţilor în ceea ce fac şi (3) de a-i face să fie liberi să caute ajutor individualizat atunci când se lovesc de vreun obstacol neaşteptat în creşterea copiilor lor. El accentuează încontinuu instinctul părinţilor de a face ceea ce trebuie, îmbinat cu ambivalenţa şi vinovăţia inevitabile care îi fac să fie părinţii sensibili care sunt.
Ceea ce m-a surprins a fost actualitatea și recurența temelor abordate, deși cartea reunește o serie de conferințe radiodifuzate la BBC în perioada 1955-1962: gelozia dintre frați, relația dintre copil și părintele vitreg, sentimentele de vinovăție ale mamei, momentele în care trebuie sa le spunem celor mici NU, construirea siguranței și încrederii în sine a copiilor sau dezvoltarea simțului moral în copilăria timpurie. Iar discuțiile dintre mame, din punctul meu de vedere, fac deliciul cărții. Sunt atât de actuale, încât ai impresia că noi ne vom plânge mereu de aceleași probleme, iar copiii vor rămâne aceeași, indiferent de locul sau epoca în care trăim.
Capitolul VI, Care-i baiul, a fost preferatul meu. Uneori am impresia că eu sunt mama dezorganizării, că haos ca la noi nu mai există, că doar eu am nevoie de 2 ore să culc copiii (iar procesul mi se pare extenuant), că doar eu nu reușesc să rup timp pentru mine și pentru preocupările mele. Acest capitol a fost o adevărată gură de aer. Atunci când realizezi că realitatea ta este și realitatea altor mame, traiul tău de zi cu zi cu copiii se mai îndulceste puțin. Sau e mai reconfortant să afli că o pățesc și alții. 🙂
Atunci când simțiți că totul este cu susul în jos și situația poate vă depășește, această carte vă poate ridica moralul. Veți vedea că totul este de fapt așa cum ar trebui să fie. Nici copiii și nici voi nu greșiți cu nimic. Totul face parte dintr-un proces natural de creștere, a lor și a noastră. Ca orice alt aspect al vieții noastre, și creșterea copiilor vine la pachet cu momente mai mult sau mai puțin înălțătoare.
Comments